~

       ● Dacă am găsi o altă ‘celulă’ germinală decât familia, pe aceasta am abandona-o rapid. Dacă societatea ar fi născocit ceva mai bun, cu plăcere, cred că-i făceam vânt în trei decenii, durata unei generaţii. Să fi avut cu ce-i înlocui căldura, nevrozele. Un alt truc care să lege fiinţele umane între ele.
        Dar ce-am inventat mai bun, pentru propria-ne protecţie? Nici relaţiile de prietenie, care sunt doar secvenţial tari. Nici un ideal, care nu te scuteşte de tine. Nici sublimarea în arte, ştiinţe, caritate universală, cu care visa Freud să răzbim, în Unbehagen… Unii au crezut, de 10 ani, că reţelele sociale vor compensa ceva, dar a fost iluzoriu. N-au rezolvat angoasa individuală şi protecţia materială imediată (care nu constă în bani prin PayPal, ci în proiecţia în fiu, într-o mângâiere stupidă pe frunte când eşti în spital cu febră, un gest simplu de căldură umană, lucrurile astea). Minorităţile sexuale, de pildă, care ar fi trebuit să găsească până acum ceva, o cale socială disidentă, au abandonat. S-au îndreptat tot spre familie, căsătorii, adopţie, normativ social. În loc să fie novatori şi revoluţionari, au urmat un parcurs mimetic. (Unul dntre reproşurile familiei ‘tradiţionale’ a fost, nerostit, ăsta: de ce n-aţi inventat altceva, dacă sunteţi moderni? Măcar feministele au făcut ceva, avortul, pilula, celelalte. De ce a trebuit să ne plagiaţi, copiind tot cadrele existenţei noastre? Sunteţi ca nişte bogaţi care s-au întors să fure tot de la săraci. N-aţi adus nicio noutate socială în specie. Nu se putea răspunde, într-adevăr, la o obiecţie tare, de natură.)
        Invenţia socială a fost nulă, în deceniile astea, şi nu a urmat în niciun fel inovativul tehnologic. Mai există un alt spaţiu în care să-ţi rezolvi singurătatea? În care să te poţi cuibări, copleşit de sentimentul acela de linişte tâmpă, indispensabil pentru calmul diurn şi reluarea vieţii? Care să diminuaze fascinaţia pentru propria distrugere? Solidarităţi clanice, legături de sânge care să fi fost depăşite de cele de gust, afinităţi elective etc.? Nimic consistent sau măcar serios nu se întrevede. A fost o iluzie. Ideea morţii e insuportabilă.
        Puţină căldură umană.

       ● Moartea lui Claude Lanzmann.

       ● Pentru orice analiză sau comentariu:
        – când e rău, e rău;
        – când e bine, e rău.
        Cu o grimasă de dezgust, oamenii se întorc la rutina goală a vieţii.

Reclame

~ de soirs pe 7 iulie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s