~

       ● Cineva face un site clonă, plin de consideraţii imbecile gimnaziale. Semnalezi că nu-ţi aparţine. Site-ul rămâne acolo. Cineva preia fragmente de jurnal pe nu ştiu ce ‘reţele’, întrebându-te în prealabil dacă poate să o facă. Îi spui nu. O face.
       Există în Sud un gen de non-ruşinare pe care nu îl pot contabiliza. Poate că e adaptare. Poate e supravieţuire. Vine un vânt din Balcanul acesta vital şi nu înţeleg ce aduce. Miasme, forţă desigur, vitalitatea buruienii. Oare şi altceva.
       De mic l-am vizitat, constant, am avut mereu rude în Bucureşti, îmi plăcea să merg şi îi cunoşteam Centrul pe de rost, oameni, distracţii, locuri. Şi totuşi niciodată n-am înţeles Sudul.
       De 100 de ani ni se spune că suntem la fel şi ni se cântă aria unităţii valahe. Da, aşa e, îţi sunt relativ dragi aceşti oameni. În fine, rezonabil. În acelaşi timp…, ce e sunetul acesta străin.

       ● Ideea asta simplă, că sunt scriitori mai longevivi decât ţările lor.

       ● Pe stradă, cineva atât de urât, încât am fost convins că plânge. Ajuns la câţiva metri în faţă, expresia lui s-a schimbat: în nedumerire.

Reclame

~ de soirs pe 26 iulie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s