~

       ● Da, există din păcate o colonizare a femeilor de către bărbaţi, a copiilor de către adulţi, a săracilor de către bogaţi, a popoarelor de către elitele lor oligarhice (care două-trei generaţii sunt doar elite palide şi fine, dar apoi au sistematic tendinţa să fie oligarhie şi să se urce în copacul puterii, cu un aer de pretenţie dezarmant), o colonizare a logos-ului literaturii şi artei de către lumea sumbră şi pretenţioasă a conceptului şi ideologiei.
       Ei şi? Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru cuvântul ‘colonist’, care pentru mine e echivalent, cred că din copilărie, cu explorator. Cu ce-a fost de vină Livingstone că populaţiile locale se uitau cu nişte ochi mari la corăbiile lui, dacă ei nu aveau praf de puşcă, boli invalidante şi corăbii? Cu ce-a fost de vină albul stăpân de sclavi, dacă nu făcea decât să transfere un obicei care exista local şi la triburile negre, care, după fiecare bătălie cu tribul vecin, îşi omorau adversarii iar pe cei rămaşi, bărbaţi, femei, copii, îi luau sclavi, simplu, pe viaţă, ca să-i servească domiciliind în cuşti lângă colibele lor? Perdant de bătălie însemna, în Africa dinaintea albilor, un viitor de sclav, inexorabil. N-am venit, barbari, peste populaţii de îngeri, erau deja egal de stupizi şi de barbari ca noi, să crezi altfel ar fi o eroare de antropologie. Întrebaţi un negru din America: E comerţul cu sclavi o catastrofă umanitară? – Absolut. – Străbunii tăi au fost trataţi cumplit? – Desigur. – Înainte de venirea albilor, străbunii tăi practicau şi ei sclavia? Adică străbunii mei, răi – cum am convenit -, făceau altceva decât străbunii tăi, buni?… Veţi avea o tăcere cumplită, în sensul că în ochii lui va sclipi îngrijorător ca un stilet ceva, ca întotdeauna când într-un context retoric oarecare apare brusc adevărul.
       Cu ce e de vină astronautul că spaţiul există?
       Aici, nu am fost luaţi sclavi. Pe aici invadatorii treceau doar, stăteau puţin, se înfruptau din resurse şi după câţiva ani de obicei plecau, lăsându-ne copii blonzi, bruneţi, smezi şi de toate tipurile. Cam o mie de ani, să zicem rapid 300-1300, pe aici a fost loc viran, nu veţi vedea oricât de timide ziduri. Spre disperarea lui Brăiloiu, care, fotografiind ‘tipuri’ antropologice de ţărani români în anii ’30, a găsit, cu părul lung şi înfofoliţi în cojoacele lor somptuoase, şi ciobani blonzi teutoni sau slavi, şi bruneţi, şi roşcaţi vikingi, şi cu pielea albă, şi smeadă şi de toate tipurile, prin toate zonele şi colţurile ţării. Motiv pentru care trebuie să fi avut înţelepciunea, deşi în epocă apăreau primele fotografii color, să se limiteze la un album alb-negru, unde fenotipurile român, peceneg, cuman nu se deosebesc frapant şi se obţine, în lumini şi umbre, o unitate etnică.
       Dar bucuria unei ţări ca a noastră e că s-a auto-colonizat succesiv, întorcându-se ca o pălărie de floarea-soarelui după diverse centre solare: slav, apoi grec-bizantin, slav iarăşi, german-imperial, francez în fine, german-fascist, slav-comunist şi, azi, occidental. Nu trebuie să fii colonist rău care supune teritorii. Dacă nu mergi tu acolo, vin acele teritorii la tine: mai întâi se îmbracă, mănâncă şi visează ca tine, apoi se roagă să le primeşti în Uniunea ta de state.
       Deci în această minunată lume rotundă eşti fie colonizat, şi atunci asta e o catastrofă care atârnă ca o povară etică autodevorantă pe naţiunea ta. Fie te colonizezi singur. În istorie, tertium non datur. E neapărat o catastrofă? Nu e decât aplicarea fenomenului omenesc de imitaţie, la scara naţiunilor. O biată determinare a supravieţuirii, prin care îl imiţi pe cel care străluceşte mai copleşitor. Cu alte cuvinte, cum ar spune agenţii de publicitate cu nasul pe sus, în istorie ai sau destin adidas, sau abibas, nu vei putea scăpa de asta.
       Hai să lămurim un lucru chiar acum. Nu există exigenţă mai mare pe lume decât adevărul. Veţi auzi diverse substitute: ideologia, minciuna patriotică, visul etc. Prea bine. Cât timp nu pierdem din vedere exigenţa primă.
       Totul, în istoria lumii, e colonizare sau război. Dacă veţi găsi o mostră de altceva, strângeţi-o cu grijă, aşezaţi-o într-un borcan şi mergeţi cu ea la Muzeul Antipa sau la Muzeul Omului din Paris, deşi mă îndoiesc că veţi obţine o atenţie prelungită din partea acelor tipi cu microscoape şi halate albe, înainte de a se întoarce foarte ocupaţi la uneltele şi programul lor strict de lucru.
       Daţi-vă deci doi paşi în spate. Respiraţi. Rostiţi: Orice ţară e o colonie.
       Prin urmare, nimeni nu e. (Dacă toţi oamenii sunt un lucru, evident nimeni nu mai e în chip particular acel lucru, i-a dispărut raportarea identitară la alter, la celălalt. Dacă toţi oamenii sunt evrei, nimeni nu e evreu. Dacă toţi oamenii sunt graşi, nimeni nu e gras – gras în raport cu ce? Ş.a.m.d. – totalităţile se dizolvă placid în ele însele.) Un incredibil calm va coborî apoi peste toate şi vă veţi putea întoarce, sedaţi, la uneltele voastre de lucru.

       ● Într-o vitrină, Emoţiile distructive, broşură de… Dalai Lama. Inenarabilul inventator al genului inspiraţional, în care oamenii sunt vinovaţi de necazurile şi bolile care dau peste ei iar lumea, desăvârşită.
       – Ce cretin.
       Regret şi acum că n-am putut găsi ceva mai bun de spus, asupra momentului, decât what a complete and utter idiot.

       ● Stephen Fry: ‘Primele fiinţe umane care vor trăi 200 de ani sunt printre noi, s-au născut deja’.
       Chiar dacă e cam optimist, ce declaraţie. Nu ştii ce să spui la asta. ‘Aşa, şi?’ Sau: ‘Dumnezeule’. Sau: ‘Hm, cât de mult mi-ar fi plăcut să pot fi una dintre „fiinţele” astea’. Îi spui unui ciumat din sec. XVI că peste patru secole oamenii vor eradica ciuma. Neapărat că îi vine să danseze.
       La drept vorbind nu ştii ce să spui.
       Okay, suntem pe o margine de lume, ca nişte copii care stau pe marginea unei piscine fără apă, legănându-şi picioarele, privind în gol. Suntem poate pe un ultim drum, ultimii-oameni-care. Dar odată cu asta, ciudat, nu vine un sentiment al urgenţei, vreo spaimă metafizică, un entuziasm frenetic de ascultător de conferinţe scientiste. Ci o mirare… obosită. Ok, suntem cei din urmă care.
       Noi, cei din urmă.
       Un fel de tristeţe, de oftat, de abandon. Nu mai mult decât atât, nu încercaţi miracole. Poate că doar ne tragem sufletul, înainte de a face o fantastică porcărioară, cu care să rămânem celebri şi pentru umanitatea bicentenară.

Reclame

~ de soirs pe 27 iulie 2018.

6 răspunsuri to “~”

  1. Ceea ce numiti diversitatea fenotipica a populatiei locale este mult mai veche decat intervalul citat, nu are legatura cu epoca migratiilor ulterioare retragerii aureliene. Iar faptul ca a fost identificata in randul ciobanilor, populatii izolate evoluate in afara rutelor migratorii este o proba. Aceasta diversitate pre-dateaza colonizarea romana (puteti consulta descrierile tracilor nord-dunareni, in imaginarul grecesc barbari cu parul rosu) si rezulta cel mai probabil din marile migratii indo-europene incheiate pe undeva prin mileniile IV-V. Este si motivul pentru care in realitate populatiile europene, in genere, sunt omogene genetic.

    https://www.livescience.com/29390-all-europeans-share-recent-ancestors.html

    Pentru ca deriva (mai mult sau mai putin toate) din cele trei populatii care au fuzionat aici (vanatori culegatori mezolitici, agricultori din orientul mijlociu, indo-europeni nord-pontici).

    https://www2.le.ac.uk/offices/press/think-leicester/science-and-environment/2015/ancient-dna-reveals-how-europeans-developed-light-skin-and-lactose-tolerance

    De altfel ideea ca populatiile locale au interactionat cu migratorii in acest fel (adica viol in masa urmat de gestatie) este fantezista, autohtonii se constituiau in comunitati pastorale, transhumante, cu trasee separate de ale migrtorilor (care preferau stepa, in vreme ce autohtonii . Probabil, singura comunitate care a fuzionat cu autohtonii in procent semnificativ sunt slavii (de unde si prezenta masiva a haplogrupului R1A).

    Nu stiu ce studii si pe ce esantioane a fost facuta harta de mai jos, am gasit rezultatele si pe alte situri. In orice caz, veti observa ca haplogrupurile `asiatice`, deci ale migratorilor, sunt nesemnificative in randul populatiei locale (si ale europenilor in genere).

    https://brilliantmaps.com/the-genetic-map-of-europe/

    • Ca să simplificăm: trupele care invadau aici nu veneau cu femeile lor. Înţelegeţi. Adică erau zece peripateticiene într-o căruţă, dar atât… Şi stăteau de la câteva săptămâni la peste 200 de ani.
      Ideea că ei mergeau pe un drum şi noi hoinăream pe un altul, deoarece cunoşteam cărările, şi nu ne întâlneam biologic, noi la munte şi şes, ei la câmpie… Istoriografia e o suferinţă desfăşurată. Şi nu numai la noi, trebuie să fie la toate aceste popoare din Est devastate de Völkerwanderung, ofensate în fiinţa lor de o unitate etno-biologică de negăsit.
      Şi nu e de surâs, e o suferinţă reală. Explicaţiile pe care le dau – în această linie – sunt tulburătoare prin pateticul lor neintenţionat.
      Dar nu trebuie, nu e obligatoriu să le preluăm suferinţa. Sunt zone în care suntem coerenţi etnic. Sunt altele în care s-a trecut ca prin unt şi avem coerenţa mozaicului. Primele sunt o ridicolă excepţie şi pot fi numărate şi azi pe degete, asta e tot.

  2. Ceea ce numiti diversitatea fenotipica a populatiei locale este mult mai veche decat intervalul citat, nu are legatura cu epoca migratiilor ulterioare retragerii aureliene. Iar faptul ca a fost identificata in randul ciobanilor, populatii izolate evoluate in afara rutelor migratorii este o proba. Aceasta diversitate pre-dateaza colonizarea romana (puteti consulta descrierile tracilor nord-dunareni, in imaginarul grecesc barbari cu parul rosu) si rezulta cel mai probabil din marile migratii indo-europene incheiate pe undeva prin mileniile IV-V. Este si motivul pentru care in realitate populatiile europene, in genere, sunt omogene genetic.

    Pentru ca deriva (mai mult sau mai putin toate) din cele trei populatii care au fuzionat aici (vanatori culegatori mezolitici, agricultori din orientul mijlociu, indo-europeni nord-pontici).

    https://www.bbc.com/news/science-environment-34883225

    https://www2.le.ac.uk/offices/press/think-leicester/science-and-environment/2015/ancient-dna-reveals-how-europeans-developed-light-skin-and-lactose-tolerance

    De altfel ideea ca populatiile locale au interactionat cu migratorii in acest fel (adica viol in masa urmat de gestatie) este fantezista, autohtonii se constituiau in comunitati pastorale, transhumante, cu trasee separate de ale migrtorilor (care preferau stepa, in vreme ce autohtonii . Probabil, singura comunitate care a fuzionat cu autohtonii in procent semnificativ sunt slavii (de unde si prezenta masiva a haplogrupului R1A).

    Nu stiu ce studii si pe ce esantioane a fost facuta harta de mai jos, am gasit rezultatele si pe alte situri. In orice caz, veti observa ca haplogrupurile `asiatice`, deci ale migratorilor, sunt nesemnificative in randul populatiei locale (si ale europenilor in genere).

    https://brilliantmaps.com/the-genetic-map-of-europe/

  3. Well..pentru inceput pe aici nu veneau trupe, doar trupe. Asta daca vorbim de Volkerwanderung, termenul de altfel este destul de explicit – Volker… De altfel migratiile nu erau expeditii militare (cu exceptia sa zicem a raidurilor mongole), ci valuri de exod determinate de alte cataclisme in tinuturile de origine si tintind catre diversele rome, din vest sau din est, in general catre bogatie antropica, etc…

    (De curiozitate, care migratori – trupe – au stat aici 200 de ani) ?

    Chestia cu peripateticienele este valabil pentru o expeditie militara, sa zicem a unei legiuni in alta epoca, in nici un caz pentru realitatile migratorii din 300-1000. Si nu doar estul a fost ravasit de migratii sau invazii – fenomenul afecteaza tot imperiul (sapte secole de prezenta arabo-berbera in Spania, de exemplu, expeditiile vikingilor in tot nordul)

    Apoi, modul in care se petrece o expeditie militara este destul de diferit de ceea ce va reprezentati dumneavoastra. Annabasisul lui Xenophon, sau C. De Bello Gallico sunt niste aproximari bune, si fara vreo preocupare de tip crestin pentru cozmetizare, adica fara ideea ca este imoral pentru invingatori sa ridice nelimitat resursele invinsilor (vae victis), de la hrana la femei si copii. Nu s-au fondat triburi noi in urma lor, cu tot raptul descris destul de direct.

    A, chestia cu adevarul. M-as feri sa folosesc cu aplomb acest termen. E foarte dificil in realitate chiar si de aproximat, mai ales in istorie. Mecanismul acesta transparent al dvs – postulam o mizerie si asumam ca este adevarata pentru ca nu flateaza nu poate fi vreun criteriu minimal de validare. Si in genere orice tipar. Pentru ca ne e drag cutare tipar istoric, postulam ca Basarab I si urmasii lui sunt de sorginte cumana. Teste genetice recente ale ramasitelor exhumate infirma teoria, samd….

    In fine discutia este inutila, aici fiind un jurnal. Mi-as dori insa sa puneti un bemol cand faceti consideratii de acest gen. Cel mai mult deranjaza aplombul…

  4. De fapt, haideti sa luam ipoteza dvs. Sa asumam ca migratorii erau cum spuneti militari neinsotiti de femei/familii etc. Singurul mod de a aproxima rezultatul unui asemenea experiment este recurgand la o analogie. Africa a gafait aproape doua secole sub albi. Intamplator colonistii erau in majoritate birocrati/administratori/militari barbati. Dominau total autohtonii, cu mijloace moderne (mult superioare celor proto medievale) si aveau acces nelimitat la femeile lor pentru ca si contactul cu localnicii era continuu si complex. Majoritatea, daca citesti literatura specifica, aveau metrese din randul autohtonilor.

    Care este ponderea metisilor in populatia Africii (care, atentie, numara in epoca coloniala, cam 15% din populatia actuala, deci o infuzie majora de sange atunci ar fi putut schimba alcatuirea etnica a continentului) ? Probabil zero si ceva la suta, in zona asta.

    Deci de ce asumam ca niste triburi hamesite dupa bogatiile bizantului, care asezau o tabara in nordul Dunarii, ar fi schimbat substratul etnic al valahilor ? Ideea ca Romanii sunt un produs de Volkerwanderung este una manifest falsa.

    • Foarte interesant ce îmi spuneţi – cu adevărat.
      Mai întâi, analogia cu Africa nu e bună, s-o lăsăm în urmă rapid. Albii n-au lăsat nicio amprentă acolo deoarece gena albă, cum desigur ştiţi, e recesivă. Altfel spus, un alb între 10 negri nu produce nicio diferenţă în urmaşi, progenitura lui se resoarbe în 2-3 generaţii ca şi când n-ar fi fost. Un negru între 10 albi, în schimb, are şanse foarte mari să aibă amprentă. Nu urmăresc exact aceste teorii biologist-rasialiste, dar mi se pare, după experienţa americană, că îţi trebuie cam 150 de ani pentru ca un urmaş de tipologie negroidă să se ‘resoarbă’ până la indistincţie, să ‘redevină’ alb ca-n romanul lui Philip Roth. Deci cel puţin 7 generaţii biologice, probabil mai mult, până când urma nu mai e deloc vizibilă. Mă enervează aceste teorii din cauza caracterului lor vag rasist. – În fine, ideea ar fi că gena albă e slabă şi nu putea impresiona coastele africane, e nevoie de un alt exemplu. Cel cu arabii în Spania e bun – uitaţi-vă la spanioli, veţi observa că sunt altceva decât francezii sau portughezii chiar, direct din facies e vizibil. Cu tătarii sau mongolii de asemenea – uitaţi-vă la populaţiile noastre din sud, deşi erau doar o mână de sate tătărăşti, facies-ul türk din zone foarte româneşti azi e distinct şi acum etc.
      Să luăm însă ideea. Suntem produs de Völkerwanderung sau nu?
      Uf. Nu ştiu cum să spun asta. Cei mai credincioşi, mai buni, mai iubiţi dintre duşmanii noştri, maghiarii, au teorii pe care le ştiţi, parcă nu e nevoie să mai insistăm la rându-ne.
      Probabil că dvs. vă imaginaţi aceste incursiuni (în toată istoriografia naţionalistă, nu e vina dvs., s-a delirat total despre aceşti 1000 de ani, fiindcă n-avem nimic pe care să ne sprijinim, înotăm în întuneric) făcându-se fără violenţă sau război, nu? Un fel de excursii, sau de plimbare calmă după hrană. Oamenii veneau alene, erau nişte populaţii nomade, un fel de ţigani paşnici şi pitoreşti, care mergeau de colo-colo prin lume. Aceste populaţii erau de toate vârstele şi de ambele sexe, un fel de sătucuri sau orăşele itinerante, care înaintau încet, pe cai şi căruţe, iar când dădeau peste ‘câmpii mănoase’ pur şi simplu rugau populaţiile locale să le lase şi pe ele acolo o vreme. Populaţiile erau bune, era o concordie. Eventual socializau la râu, spălându-şi rufele. Altfel, fiecare pe ‘cărările’ sale, cum spuneaţi, ai noştri fiind experţi în cunoaşterea zonei. Şi aşa rămâneau puri unii la munte şi impuri alţii la câmpie, nişte ani, plecând fără să lase blonzi sau roşcaţi printre ai noştri pe nicăieri. Ceva destul de suav, ca tablou bucolic.
      Dacă simţiţi ceva în neregulă în cele de mai sus, aveţi dreptate.
      Fiindcă blonzii şi roşcaţii sunt. Chiar sunt. Şi ochii verzi sau albaştri. Şi diferenţele fizice, de talie, antropometrice între zonele noastre chiar sunt. Dacă nu au căzut din cer, un număr de ipoteze de tip antropologic sau biologist devin necesare. Înţelegeţi. Poeziile, indignările nu mai sunt de ajuns, acolo chiar trebuie să dai un răspuns. Să ataşezi de pildă adjective (feriţi-vă de adjective) din arsenalul polemic, gen explicaţii ‘fanteziste’ care nu se susţin (de parcă dacă ai spune ‘nu se susţin’, ele chiar, performativ, nu s-ar susţine, deşi logic sunt granit), hm, poate că asta merge într-o sală de curs, la un amfiteatru impresionabil. Dar tot trebuie să spui de ce diferă oamenii ăştia. De ce, numai după facies, ai nişte oameni în Bucovina, alţii imediat peste munţi în Maramureş, alţii în Moldova sau în anumite zone din Ardeal sau Oltenia etc., că e destul de vizibil şi în înălţime, şi în culoarea părului şi a ochilor, şi în statură, şi în tot că oamenii ăştia despărţiţi de abia câţiva kilometri arată între ei ca de pe alte continente, un pic. Brăiloiu era departe de a fi un naiv, a încercat cât a putut o etnopsihologie naţionalistă, în spiritul vremii. Nu merge doar cu o piruetă retorică, să flatăm… ceea ce e drept că vrem să auzim cu toţii. Mai trebuie ceva.
      N-aş vrea să exagerez.
      Da, tonul e deranjant, vă înţeleg foarte bine. Ceva în siguranţa lui e insuportabil. ‘Aplombul’, cum spuneţi. Acolo trebuie să vedeţi însă mai puţin o obrăznicie, cât o suferinţă. Ai vrea să fim ceva – şi ştii că suntem nimic, că s-a trecut pe aici ca-n brânză o mie de ani. O mie – încercaţi numai să număraţi până acolo. Să nu ridici 1000 de ani un zid de piatră – scuze, aici LOCUIEŞTE CINEVA -, când ai numai munţi şi râuri, mi se pare… dărâmător. Nu am altceva de spus. Şi nicio similaritate nu mă consolează. Nu mă pot mângâia cu faptul că există pitici şi în alte ţări ale piticilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s