~

       ● – Vă pot convinge de contrariu, în caz că am argumente?
       Eşti destul de flexibil în convingerile tale, încât să laşi să treacă argumentul care poate să-ţi anuleze certitudini de o viaţă? Mai eşti viu? (Destul de viu ca să ştii că eşti mort?) Întrebarea asta ar fi trebuit să stea pe frontonul templului din Delphi, nu acel ‘Nimic prea mult’ pretenţios şi sibilinic. Dar cei de acolo nu veneau să fie convinşi.
       Nu ‘majoritatea’ oamenilor, ci aproape toţi răspund, dacă e să fie sinceri, ‘Nu’. Nu, nu pot fi convinşi. Nu are rost să insistăm. ‘Dialogul’ e aşa de rar fiindcă un dialog nu e posibil aproape niciodată, cu aproape nimeni. Rămânem la conversaţie şi ‘small talk’. Dacă ai peste 25 de ani, ai deja convingeri, iar convingerile sunt de beton. Dacă ai mai mult, sunt granit. Da, materialele din care sunt făcute criptele. N-am auzit de convingeri care să fie altfel decât ferme ca o placă de mormânt (‘Am convingerea fermă…’), de oameni care să te fi lăsat să pătrunzi, de mai mult de 3-4 ori în întreaga lor viaţă – şi atunci însemnând înfioraţi evenimentul în calendare -, cu picamărul prin lespedea asta. ‘Toată viaţa, închipuiţi-vă, am fost convins că…, şi într-o zi, padabum-paf.’
       Într-adevăr.
       Schimburi amabile de păreri între cripte.

       ● Sfatul lui X: să nu-ţi ceri niciodată iertare pentru un text, decât dacă ai făcut o eroare factuală în el. Şi atunci, numai în privat, în faţa celui afectat de eroare. Rămâi calm, oricât de mare ar fi un scandal, se ofileşte în trei săptămâni. Lumea nu are dreptul să fie spectatoarea regretelor tale, ca o mulţime în amfiteatrul roman arătând cu degetul în sus sau în jos. Îi poţi da impresia că e chemată să judece ceva, ca la jocurile de circ.
       – Or, lumea, pff, nu există.

       ● Nu bogaţii, ci suprabogaţii sunt singurii tipi care ne arată ce număr de copii am aduce pe lume în realitate, dacă lumea ar fi un loc relaxant unde sorbi o margarita pe terasă. Şi aduc 6, 8, 12, fără probleme, în 2-3 cicluri maritale. Sărutându-i numai noaptea la culcare, fără să-i vadă de-a lungul zilei, preluaţi de armate de guvernante şi preceptori, şi observându-i deodată că au 10 ani şi se joacă prin curte. Averile sunt atât de mari, încât pot să se împartă la oricâţi. (Nu şi ale bogaţilor, care pot fi făcute praf într-o singură generaţie.)
       Nu suntem deci suprabogaţi. Priviţi-vă copilul, sau cei doi copii, în ochi şi explicaţi-le: dacă n-aţi fi fost pe lumea asta un slujbaş modest şi indigent, în mod normal ar avea vreo 7 fraţi… Măsurile contraceptive, inventate funcţional pentru universul igienist al sărăciei.
       Conştiinţa lucrurilor de care suntem în realitate privaţi, de care e privată lumea. Portretul ei real. Suprabogaţii par un fel de triburi ascunse prin insule, la adăpost de mulţime, pe care nu le vedem niciodată (nu vedem decât bogaţii). Sunt asta. Şi de asemenea cel mai provocator şi mai relevant grup uman al modernităţii.

Reclame

~ de soirs pe 16 august 2018.

4 răspunsuri to “~”

  1. Cred totuși că există o perioadă în care convingerile se formează. E acel interval în care părintele îl poate influența pe copil iar profesorul pe elev. Nu putem renunța înainte de a încerca în ideea că unii nu au depășit cei 25 de ani, intelectual vorbind.

  2. Daca esti mort nu ai convingeri iar daca ti se pare ca esti viu, atunci traiesti intr-o iluzie si convingerile nu te ajuta cu nimic.

  3. e totusi obligatoriu, pentru a avea un dialog, sa ne anulam unul celuilalt convingerile? cu picamerul, la nevoie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s