~

       ● E adevărată observaţia lui Bergson că medicina e de fapt o artă aflată la răscrucea mai multor ştiinţe. Necum o ştiinţă.
       Îndeobşte se crede că medicul e ‘om de ştiinţă’ sau ceva asemănător, şi chiar el cochetează un pic cu neînţelegerea asta, o lasă să transpară în public – care şi-aşa îl hipertrofiază ca succedaneu de Dumnezeu, mai ales în mediile populare. E un artist. Un artist se poate înşela. Medicul se poate înşela. Stă chiar aşa: în halat alb, la o răscruce, ca un agent de circulaţie, şi se uită la toate drumurile care vin spre el; trebuie să compună cu asta. Operează cu ştiinţele, se ajută de tehnologie, anatomie, chimie etc. dar bâjbâie. E esenţial în întuneric, în aproximaţie, şi bâjbâie. Poate mai puţin chirurgii, care au în faţă palpabilul; dar şi ei în destulă măsură. (Îmi amintesc de Deleuze: ‘Medicii nu ştiu nimic’.)
       Lui Onfray i-au găsit un AVC la al cincilea consult. Patru medici, unu după altul, i-au spus că n-are nimic (deşi îi prevenise că se teme de un AVC, după simptome, ameţeli, vedere tulbure etc. – mai avusese unul în tinereţe), totul e perfect, i-a fost puţin afectată vederea periferică, să meargă la un oculist. Ultimul i-a luat 250 de euro. Niciunul n-a spus: ştii ceva, fă mai bine un RMN, de control. Accidentul vascular s-ar fi văzut imediat. A rămas cu sechele, i-a fost afectat câmpul vizual, nu mai vede ce e în stânga sus, trebuie să întoarcă capul… A stat 8 zile în spital, credea că va muri etc. Stupefiat că medicii, majoritatea amici ai lui, străluciţi profesional, se puteau înşela în halul ăsta. Şi felul cum îl asigurau, îi garantau, oprindu-l să mai încerce, întârziindu-l. Stupefiat că intri în locurile astea cu pereţi albi, lume grăbită, cu halate şi mutre matter-of-fact, cu aparatură de milioane – şi eşti cu adevărat în aer şi nu contează decât hazardul şi, mai limpede încă, norocul.

       ● Incredibila întrebare despre folosul filozofiei…
       Filozofia nu foloseşte la nimic, nu e o unealtă. Furculiţa foloseşte la mâncat, un scaun la aşezat, gândirea nu foloseşte în sensul ăsta la ceva.
       Filozofia e un fel de pietricică în pantof. Nu destul de supărătoare să nu poţi merge, dar destul de importantă ca să ştii că e acolo. Sunt micile lucruri care agasează şi sunt mereu acolo – ‘adevărul’ etc.
       E vitală o pietricică în pantof. Un element străin care-ţi afectează confortul. Nu eşti întreg fără asta, faci o carieră, copii etc. Lumea îţi pare plauzibilă.
       Literatura e exact la fel, îţi spune suav: simţi? Simţi că lumea nu e plauzibilă?…

       ● Un tip: Care e cel mai bun sfat pe care i l-aţi putea da unui tânăr care ar dori să se întreţină singur din propria sa muncă de creaţie?
       B.E. Ellis: Căsătoreşte-te cu cineva bogat.

Reclame

~ de soirs pe 14 septembrie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s