~

       ● Toţi se ocupă mai nou cu psihiatrizarea realității. Sau de la o vreme. Tipi care-ți spun simplu că Hitler se explică prin…
       De fapt cred că Freud e cel care începe trucul, în Unbehagen. Pentru a explica venirea naziștilor la putere în ’33, vorbește de creșterea instinctivității poporului german etc. Ignorând tot ce e realitate, fenomen, fir cauzal și istoric: războiul ’14-18, deruta înfrângerii, căderea imperiilor europene, crizele economice, trădarea burgheziei germane, deriva stângii, umilinţele, mizeria populației etc. Le spune Virginiei Woolf și lui Leonard, la Londra: a, toată cheia e în creşterea nihilismului, ceva de un nivel… Realmente îţi vine să foloseşti cuvinte mari.
       Psihologismul sumar furnizează, ca în medicina lui Molière, diagnostice de conversaţie de sâmbătă seara, cu buni şi răi: la orice boală, în acei ani glorioşi ai medicinei, răspunsul era să ţi se ia nişte sânge. Această filozofie a moașei comunale care e psihologizarea fenomenelor sociale e alibiul vidului de idei, înlocuieşte senin analiză, reflecţie, tot, şi îţi permite să te pronunţi asupra catapetesmei lumii.
       Psihologico-afectivul, literatură proastă ajunsă reflecţie, e flatant, îmi închipui, pentru toată această lume. Şi simplu. Pe bilanţ, totul se reduce, în instanţă ultimă, la liste cu buni şi liste cu răi: pe de o parte monştrii, pe de alta cei buni care li s-au opus. Istoria arată ca un mic teatru cu marionete dispuse pe două şiruri, o reducţie psihologică în care lumea nu e o totalitate de acţiuni şi determinări, ci se rezumă la schimburile afective şi psihologice între indivizi. Cineva care are o acţiune politică e ‘stăpânit de ură’. Categorii metafizice dubioase precum ‘răul în istorie’ etc.
       Nu ştiu cum oameni cu întreg capul pe umeri pot să nu surâdă.
       O fi o tară a Balcanului, a zonelor de prereflexiv care au nevoie de o atmosferă, oftaturi, o strună de vioară?

       ● X: ”Când a murit tata, în 2001, frate-meu mi-a spus: e o perioadă grea pentru tine. Du-te în garsoniera noastră din New York, închide-te acolo și citește Frații Karamazov. Nu ieși până n-o termini. – Și am făcut-o, am stat trei sau patru zile în ea. Și așa am trecut peste momentul morții tatălui meu. M-a ajutat. Cărțile cred că asta erau pe atunci, pansamente pentru tot felul de răni”.

       ● Ellis despre Stephen King: ”Ce semn o fi pentru cultura noastră faptul că autorul ei de horror cel mai de succes e un optimist?”.
       Într-adevăr, în cărţile lui totul se termină cu bine, haosul e învins și ordinea restaurată.
       Asta în horror.

Reclame

~ de soirs pe 23 septembrie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s