~

       ● Lemă: bogaţii îşi scriu legile.

       ● Grey gardens (1975). Nu mi-a plăcut desfăşurarea nevrotică, pe un ecran, a două fiinţe în fragilitate mintală. Nu ştiu; mi s-a părut mai puţin o victorie estetică (cel mai ‘bun documentar al tuturor timpurilor’) cât, inavuabil, un voyeurism clinic de care suntem tentaţi, fără să ştim bine când una alunecă în celălalt. Ştiam că există oameni care asistă la şedinţe, în sălile de tribunal, cu divorţuri şi crime şi sunt în stare să-şi plătească locul dacă s-ar tăia bilete pentru asta. Ştiam că sunt oameni care se uită cu atenţie prin gard la pacienţii de ospiciu, observându-le mişcările dezordonate, delirul, fără să se poată dezlipi. După documentarul Grey gardens, au făcut o adaptare musical pentru Broadway, o piesă de teatru… Gore Vidal avea oroare de asta. Să-ţi vezi rudele, declasate, într-o casă în ruină – amestec de Marile speranţe şi Menajeria de sticlă – populată de pisici, submersată de gunoaie şi vegetaţie, două femei pe jumătate smintite şi infantilizate de singurătate, exploatate de camera video era un spectacol pentru decadenţa Empire americană. Cu neputinţă de imaginat înainte.
       Capote. Lee Radziwill, sora lui Jackie O., e confidenta şi prietena lui cea mai bună. Gore Vidal, fost bun prieten, e cel mai bun duşman. Toţi sunt rude cu simili-nebunele expuse ‘estetic’ acolo. Lumea lui de filfizoni, scriitori, mondeni şi moştenitori de familie, trăind într-o avalanşă de indiscreţii şi travestiuri, nu ceruse nicăieri dreptul la tragedie publică.
       Mi-a fost greu să privesc. Am privit. La urmă, răscolire, dezgust, vid.

       ● Insomniac, Hitler nu lăsa să treacă o noapte fără a citi o carte nouă (biograful Ian Kershaw). 16.000 de cărţi în bibliotecă. Stalin 20.000; citea ca un apucat. Goebbels a făcut o teză despre romantismul german etc., etc.
       Dacă putem încheia totuşi, în timpul vieţilor noastre, comedia livrescului modelator potrivit căreia cărţile te fac mai bun. Dacă putem sfârşi cu această rămăşiţă a pedagogismului de secol XIX, litanie pentru debili, institutoare sensibile şi editori de carte, încă recitată prin amfiteatre şi târguri de carte, imersie a neroziei candide.

Reclame

~ de soirs pe 28 septembrie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s