~

       ● Se spune: aproape toţi rezistenţii francezi de la începuturi erau de extremă dreaptă. Dacă erai la Londra cu de Gaulle, erai de extremă dreaptă, Action française etc., cel puţin la debutul Rezistenţei. Okay, să admitem. De altfel, prin fire, tipii de extremă dreaptă se aprind mai uşor, sunt mai impulsivi, unuia de stânga – pacifist etc. – îi ia mai mult să pună mâna pe armă şi să o fixeze în pieptul unui neamţ.
       Dar uităm marea figură a stângii în Rezistenţă, şi vom ajunge să scriem o istorie de revizionişti, în scurtă vreme. Mai întâi rezistenţii de extremă dreapta au fost ocultaţi – o jumătate de secol. Prea bine. Acum însă se vorbeşte numai despre ei, ca şi când stânga n-ar fi luat arma în mână. Germanii torturau şi apoi te executau, nu era o glumă. În ’40 Franţa a fost strivită. Strivită ca niciodată în istoria ei, această Franţă glorioasă a lui Napoleon care cucerise Europa prin arme şi definitiv prin spirit. A fost tăiată în două. Oamenii erau pe drumuri, convoaie întregi ale dezolării. Exista ideea ca Franţa să dispară cu totul, ca stat. A fost învinsă, umilită ca niciodată în o mie de ani. Contează cine a sărit atunci să apere ceea ce aproape că nu mai respira.
       Acest efect de pendul în judecarea istoriei e absurd, e perpetuarea revizionismului. Orice victimă a istoriei ai fi, nu ai decât să aştepţi suficientă vreme şi timpul tău va veni. Cei despre care s-a vorbit de rău vor fi, în cele din urmă, vorbiţi de bine, şi invers. E totuşi vag absurd, istoria nu e o aşteptare până ce cade bila pe numărul câştigător al ruletei, o aşteptare comodă în fotoliu să ţi se dea dreptate. Există mode, la istorici. Există ideologii dominante. La 30 de ani odată iese o nouă modă, o nouă doxa, şi istoricii scriu după ea. Dar, una peste alta, un adevăr obiectiv şi factual de tipul doi ori doi fac patru există de asemenea.

       ● ‘Ai lăsat o lume mai bună decât ai găsit-o?’
       Platitudinea asta de pop culture, zilele trecute. Pentru ce aş lăsa-o mai bună, în vederea a ce? Orice optimism presupune un ideal constructiv. Cum e posibil să vedem tot, în afara a ceea ce e sub nasul nostru: nonsensul generalizat, enorm cât catapeteasma lumii.

       ● E incredibil nivelul la care se înşeală oamenii asupra lor înşişi. Tipi internabili se cred echilibraţi etc. La ce bun cărţile, experienţa etc., dacă suntem orbiţi într-un asemenea grad?

Reclame

~ de soirs pe 11 noiembrie 2018.

Un răspuns to “~”

  1. Ceva similar se petrece în această perioadă și la noi. Nicio clipă nu e pomenit rolul Partidului Social Democrat din Transilvania și Banat în realizarea unirii de la 1918. Nicio vorbă despre cei doi reprezentanți ai săi, Iosif Jumanca și Ioan Fluieraș, totul este despre Brătianu, Goldiș, Miron Cristea, Partidul Național Român ș.a.m.d.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s