~

       ● Ascultat nişte cântece ‘hit’ înainte de ’89. Nu le pot califica decât: neghioabe, tâmpe. Chiar ascultam așa ceva? Şi vedeam filmele alea? Ce era cu noi? Ruşine şi groază că ai trăit un pic acolo, şi spaimă – de timp, de trecere, de tot.
       Halul în care eram. Halul abisal în care eram. Şi dincolo era o lume liberă etc. căreia puţin îi păsa că noi ne înecăm în subterană, şi care trăia, inventa un nou cocteil, discuta fenomenele modei…

       ● Nu pot să-l iau în serios pe acel Ioan Paul al II-lea. Nu de când am aflat că e un papă care a distrus instituţia advocatus diaboli (pentru ca sfinţii să poată ieşi pe bandă după simpla propunere etc.).
       Cineva la nivelul ăsta de naivitate e totuşi consternant.
       (Cum ştii că eşti mort: îţi pui întrebările la care ai răspuns.)

marcaje       ● Mai întâi mi-am dat seama că niciun autor nu se va mai poza cu o ţigară în mână, pe coperta a patra a cărţii sale. Hm, melancolie amuzată. Dar nimic supărător cu adevărat.
       Apoi, când am văzut aceste anunţuri stradale, pictate între liniile marcajului rutier al zebrei, am avut aproape o revelaţie. Am fost fermecat. E ca şi cum autorităţile ar spune: bun, ştim că nu sunteţi copii, sunteţi adulţi. Dar noi vom presupune în continuare, cu toate astea, că sunteţi copii, da? Şi voi nu veţi face nimic în privinţa asta. Nu numai că vă veţi ţine gura, dar veţi aproba şi cu timpul o să vă placă. Bine? Şi acum păşiţi. Haide, încet: stângul…
       Ce dracu s-a întâmplat? Infantilizarea e faza ultimă a regimului social al elitei?
       Nu ne-a învins o dictatură. Nu ne-au învins nişte conservatori virtuoşi şi puritani. Ne-am adus noi înşine la starea de infanţi, şi nu ştiu cum am făcut asta. După toate cărţile, romanele colosale, după psihanaliză, după falimentul tiraniilor, după toate filmele în care barierele au căzut şi credeam că post-postmodernitate urmează paradisul autonomiei de sine? Noi ne-am dorit lanţurile, noi singuri ni le-am aşezat bucuroşi la picioare?
       E o enigmă în epoca noastră. E o enigmă imensă. Istoricii viitori vor avea un infarct mental încercând să priceapă: cine dracu erau oamenii ăia.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 28 martie 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s