~

       ● Dragged across concrete (2018).

       ● Pelerinajul la Chartres ar cuprinde cu 10% mai mulţi oameni, în fiecare an.
       Hm. Something’s going on.

       ● Problema de fond cu discursul ecologist, cu filozofia verzilor în genere: ceea ce transpare, subiacent, din acest tip de gândire e că inamicul central pare să fie omul.
       Da, omul poluează etc.
     Omul are o prezenţă în lume. Ea nu se manifestă prin piruete de balet. Nu e nici viitorul, nici trecutul, ci, mereu, prezentul. Nu mă interesează fericirea altora în 10.000 de ani, sau mă interesează mai puţin decât ceea ce am dinainte. Nu mă interesează morbiditatea discursului viitorului, care se înfăşoară în mantia preocupării morale pentru urmaşi. Mai enervanţi decât reacţionarii care se agaţă de trecut sunt apucaţii discursului ‘responsabilizării’, care exaltă morbid viitorul, unul prin definiţie necunoscut. Nu ştiu dacă mai trebuie precizat că viitorul e ceva ce nu există, o presupoziţie rezonabilă dar o presupoziţie, sau că fericirea niciunei fiinţe viitoare nu e superioară fericirii celei de azi.
       Premisa majoră a gândirii verzi e în fond: Natura e mai importantă decât omul. În reductio, e postulatul central. Natura e personificată, e Gaia, Mutter Erde, adăpost animist al sufletului în fiecare lucru, o făptură vie ea însăşi, are plămâni, ochi, conştiinţă, respiră, suferă de pe urma omului etc. Lasă că e de fapt o cloacă biologică putridă în care pârjolesc continuu materii anorganice ca într-o bolgie a morţii, abstragem de la asta. Privind panotajul pereţilor din grădiniţe şi şcoli, copiii sunt făcuţi să plângă; fac desene în care planeta, antropomorfizată cu ochi, mâini şi gură, suferă şi lăcrimează. (Sunt infectaţi de ideologia verde, singura moştenitoare a nazismului şi comunismului, făcuţi să urască omul – mereu iresponsabil -, căci personalul pedagogic, dresat, nu poate gândi niciun perimetru didactic fără un panotaj isteric-ideologic în jur. Unde erau înainte afişele cu legionari şi războiul sfânt, apoi cu pionieri şi şoimii patriei, sunt acum, în democraţie, planşele cu ecologism. Sunt scoşi în natură să planteze mici pomi, să plângă lângă o buruiană uscată de soare. Personalul pedagogic nu se poate gândi pe sine decât ca avataruri ale preoţilor sermonizatori.) Conceptul de Natură e totuşi o invenţie a omului, o suprastructură a culturii. Animalul nu e conştient că există o natură. Nu mă interesează, şi n-are niciun sens o natură independentă de om. Dar în gândirea eco, pare că există, mereu, o entitate care deranjează, o entitate superfetatorie: omul.
       În sine, puţin îmi pasă de om; iau totuşi act de ce există în afara sa. Şi nu există nimic în afara reflecţiei în conştiinţă. Dacă omul supravieţuieşte sau nu, e destinul său. Şi dacă distruge planeta, cu pulsiunea lui de moarte, e de asemenea destinul său. În rest, vreau să respir aer mai curat, să fac câte un gest prudent, câte un efort. Dar atât. Dacă omul vrea să se distrugă, să se abolească pe sine, trebuie lăsat să o facă. E destinul său. Dacă piere şi planeta odată cu el, cu atât mai rău pentru planetă. Există un destin uman, nu există un destin al inertului. Nu există un primat al naturii. Nu-mi spuneţi mereu că cea mai mare poluare e tehnologia, pentru care trebuie să oprim istoria la prima staţie, iar acum poluarea supremă între toate e aducerea pe lume a unui copil, căci asta ar însemna nu ştiu ce amprentă-carbon pe durata unor decenii întregi. Fuck you very much.
       Unicul sens al ecologiei e undeva într-o vagă moderaţie. Tot restul, marea liturghie neagră a obţinerii eticii din figurile ruşinării şi înspăimântării – mi se pare nul. Antinomia natură-om, cu primatul celei dintâi, e o patologie şi un regres istoric.
       Puţin îmi pasă de destinul planetei în afara omului. E încă o piatră bâţâindu-se imbecil în univers. Singurul interes în ceea ce o priveşte era că omul locuia în ea.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 15 aprilie 2019.

2 răspunsuri to “~”

  1. Dacă omul vrea să se distrugă, să se abolească pe sine, trebuie lăsat să o facă. Așa e. Dar dacă nu dorește să se distrugă, acest lucru nu se numește ecologie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s