~

       ● Onfray. Când era mic trăia cu toată familia în 17 metri pătraţi, o cameră la etaj unde dormeau toţi patru. Banii ajungeau pentru 3 săptămâni, şi a patra lungeau lucrurile descurcându-se greu. În casă, nicio carte, doar un dicţionar şi cartea de bucate a mamei. Nicio cadră pe pereţi, niciun fel de artă, de muzică, nicio ieşire la muzeu, la cinema, la teatru sau concert sau operă, fără televizor sau radio, banii ajungeau cu greu pentru pâine. Toată copilăria a văzut un singur film. Mama, femeie de serviciu, tatăl, muncitor agricol. O însoţea pe mamă când făcea menajul în diverse case. Acolo a văzut un pian, nişte gravuri, spunându-şi: asta e deci arta şi aparţine celor bogaţi. Proprietarul era notar, trăia într-un fel de castel. La un moment dat acesta a vrut să arunce la gunoi un disc cu coperta ruptă, luaţi-l voi sau îl arunc, le-a spus. O. l-a luat, l-a pus pe un picup găsit în casă şi a ascultat pentru prima oară: era un disc de Bach. Copilul avea 7 sau 8 ani, nu ascultase niciun fel de muzică, i s-a părut sublim: a început să plângă.

       ● J.-M. Rouart admite că d’Ormesson, cu care era prieten, avea ca defect o anume indiferenţă. Părea interesat de tot, dar de fapt era absent. Vorbindu-i, te asculta politicos, dar cu un fel de semn invizibil ‘Nu deranjaţi’ agăţat de piept.

       ● Filozofia nu te ajută să trăieşti. Sau adevărul. Dimpotrivă, chiar. Dar trebuie uitate un pic şi pretenţiile tip Montaigne cum că te-ar ajuta să mori, să îmbătrâneşti; pentru asta, mai bine te înscrii în religii sau în secte. Adevărul nu e o doctrină a salvării, nu te ajută la nimic, nu vindecă frici, angoase, nu văd niciun folos practic în el şi nu ştiu de unde ideea curioasă de a-i căuta unul. E ca şi cum ai întreba: dacă iei trei bolovani în spate, aceştia te ajută să mergi?
       Dar literatura? Nu ştiu. Când citesc, există o atracţie ameţitoare, o hipnoză…, mi se pare că ajută într-adevăr la ceva, în momentele acelea. Închizi însă cartea şi – plonjeu în acelaşi loc, după ce impresiile şi senzaţiile se risipesc. Ai o înţelegere mai clară, mai intensă, ca şi când în încăpere s-ar fi făcut mai multă lumină. E o suferinţă mai sofisticată, o stratificare în simulacre. Dar să te ajute la ceva?
       Serios considerând lucrurile, dacă cineva ţi-ar propune să joci un joc video nou în care nu se câştigă nimic, lucrurile merg din rău în mai rău pe măsură ce treci la niveluri diferite, şi la sfârşit toată lumea moare – te-ai repezi să-l joci?
       Şi literatura?
       Nu ştiu. Va salva lumea. Ceva din ea va salva lumea. Dar în sens negativ. O va descrie până când o va divulga şi discredita şi compromite şi sufoca şi o va ucide. Amândouă se vor termina împreună.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 15 mai 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s