~

      ● A milita înseamnă a comunia în aceeaşi ură.
       Bun, şi plictiseala?
       La drept vorbind, militantul nu ştie de ce militează. Să găseşti un răspuns aplicat la ‘De ce îmi pasă’ înseamnă să trişezi. În realitate lucrul ţine de o anume ‘dispoziţie a organelor’, psihologică, neurobiologică etc., pe care-o convertim în somaţie morală a timpului.
       De fapt îţi fierbe sângele în vine. Ai fi găsit o materie a indignării şi peste 2000 de ani, relativ la orice. Eşti o victimă a naturii tale, un tip care-şi converteşte simptomele în principii.
       Un apucat cumsecade.

       ● La ora când spaţiile publice (reţele sociale, reality tv etc.) au devenit tribunale morale, ultima redută a libertăţii a rămas poate romanul.
       Cititorului i se dă posibilitatea să fie sadic. Odios. ‘Rău’. Să îmbrace pielea personajului inacceptabil în societate. Unde altundeva mai poate fi atât de liber, azi?
       Lolita n-ar mai fi posibilă, poate. Dar American psycho, încă, da.
       Libertatea romanului nu are în faţă zile multe; prin judiciarizare, va fi probabil şi el atins. Tot mai numeroase echipe de consilieri juridici şi avocaţi sufocă editurile, şi n-or să-l lase multă vreme nepedepsit. Editorii vor suna în curând: ‘Ştiţi, scena de viol de la pagina 76… N-aţi putea modifica, pentru a evita problemele? Vă propunem formula „Taci!” în loc de „Ţine-ţi gura, boarfă!”. De asemenea, la pagina 83 i se dă unei femei o palmă…’. Romanul procedurial e la uşă.
       Să zicem că internetul mai are 5 ani de libertate, considerând varianta optimistă. Inerţial prin natura lui, romanul ar putea avea câteva lungimi avans în faţa haitei.

       ● Psihiatrizarea dezacordului. Orice opinie contrară e circumscrisă regimului unei fobii.
       I te opui cuiva deoarece ai o fobie – la el, la grupul său. Nu pentru că eşti pur şi simplu împotrivă, din motive raţionale, argumentabile. El – e victima fobiei. Apoi victimă pur şi simplu. Pentru că eşti împotrivă, tu îi eşti torţionar.
       La asta a dus un război Doi care ne-a luat minţile. O lungă epocă de pace, în care trăim ca nişte fandosiţi şi în care nu ni s-a mai întâmplat naibii, de mult, nimic.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 18 mai 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s