~

       ● Răsfoit un op cu libelule desenate pe copertă. La început cu emoţie, cu uimire apoi, în fine cu o jenă tot mai disperată…
       Lucrurile astea sunt bătaie de câmpi cu graţie, nici n-ai răspuns la problemă, nici n-ai formulat ceva care o depăşeşte, o dislocă şi o mută în altceva. Nu e nici gândire, nici sclipire literară de roman, e comentariu, adică o chestie de ziarist. Cum poţi să scrii despre ceva pe lumea asta dacă n-ai adus fie ceva nou, fie o formulă stilistic frapant nouă despre ceea ce e vechi deja? De ce să te mai deranjezi scriind ‘despre’? Despre viaţă. ‘Despre’ iubire, ‘despre’ bine şi rău, ‘despre’ moarte?
       Adică un fel de discuţie în tren montaignescă şi micheldel’hospitaliardă, la 70+, pentru balcanici din sud-est pe dreapta? Pe bune?…
       Dacă poţi evita un sfârşit previzibil de has-been, însemnând în fine în lumea asta ceva, de pildă refuzând să scrii vreo 5 ani ‘gânduri’ în carneţele şi însăilându-le, un diamant de final ar putea veni. Nu ştiu de ce natură. Din tăcerea şi frustrarea asta chinuitoare, poate.
       Nu ştiu. No luck.

       ● Nu ştiam butada asta a lui M. Audiard, ‘Un idiot care merge ajunge mai departe decât doi înţelepţi care stau jos’.
       Hărnicia mediocrilor, temă vastă şi nulă, nu zboară dincolo de ironia oarecare. Ei şi. E mai bine să crezi că viaţa e un proces cantitativ, adiţional, al creşterilor prin adunare, ideea drumului cu obstacole – dificile dar satisfăcătoare – e o compensaţie existenţială de care mediocritatea are nevoie. Dacă nu li s-ar oferi un sistem de evoluţie socială pe puncte, în care bifezi aici, urci o treaptă dincolo, ar fi întunericul. Trebuie să crezi că există un drum. Că impostura e ceva detestabil şi meritocraţia o normă satisfăcătoare, că sertarele se umplu cu decoraţii meritorii şi viaţa e ceva tot mai luminos, tradus la sfârşit prin cumul fericit, recunoaştere şi tihnă. Mai mult decât un cod, trebuie să oferi furnicilor o raţiune subiectivă.
       Nu văd deloc ce sens, altfel decât jenant, ar avea ironia în privinţa asta.

       ● Definiţie a trădării: a trăda e a purta un război împotriva alor tăi, sau a adera la inamic, oferindu-i acestuia sprijin şi alinare (Const. Statelor Unite, art. III., sect. 3).
       Îmi place acest ‘alinare’ (comfort).

 

 

Reclame

~ de soirs pe 29 mai 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s