~

       ● Studiu american: alegătorii ´de centru´sunt şi cei mai dispuşi, la nevoie, să renunţe la libertăţile individuale. Pentru a combate, nu ştiu, ‘fascismul’ etc. – şi totul e fascism -, pe ‘cei răi’ ai acestei lumi, ei s-ar putea acomoda cu un regim politic autoritar, renunţând la libertăţi individuale şi politice.
       Cu cât mai normali, cu atât mai smintiţi. Centrul e catastrofa, am simţit întotdeauna.

       ● În filo, criteriul progresului înseamnă să înlocuieşti o certitudine cu o îndoială. Aveai o idee, erai absolut sigur de ceva şi, treptat, pui chestia sub semnul întrebării – atunci se declară că eşti în progres, că gândirea ta e procesuală şi nu a încremenit, e vorba de un tip viu, care nu mai gândeşte ca acum zece ani, o gândire în evoluţie, blabla. N-ai voie să fii acelaşi dacă ţii la progres. Se presupune că volumele se înşiră pe aţa asta şi ultimele sunt mai bune decât precedentele, adică le calcă în picioare.
       Curios, lucrul e cam la fel, cu nuanţe, în literatură, în roman. Nu progresul în volume – cel mai adesea e regres. Ci ideea îndoielii: trebuie neapărat să fie centrală, să domine, nu poţi să spui că ai găsit. Să fie un filigran, o pânză fragilă, cele mai impresionante propuneri sunt în litotă, negaţie, incert.
       Nu şi în viaţă. Dacă te îndoieşti, tot cerul coboară pe tine.

       ● Intrat în tărâmul misterios cunoscut muritorilor drept ‘bucătărie’, am obţinut un sandviş, alăturând două bucăţi de pâine şi un interior.
       Mestec încet.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 14 iunie 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s