~

       ● Ins de dreapta: ‘Ecologiştii propun, în realitate, dispariţia societăţii occidentale pentru a lăsa loc migranţilor’.
       Să presupunem că vor asta. Că e o ecologie politică şi că vor asta. În fapt, orice tip din stânga sordidă – burghez-multiculturală etc. -, care va distruge într-o zi stânga reală, vrea asta. – Ce progres e posibil fără distrugerea – de tot sau prin muzeificare – a ceea ce e vechi? (De altfel, observa recent: ‘Oamenii care fantasmează asupra unei Franţe albe delirează. Franţa va fi mâine cafea cu lapte şi majoritar musulmană’.)
       Aş vrea să înţeleg de la un tip de dreapta, în chip serios, cum îşi imaginează viitorul. Cum – fără distrugere. Fără implozie. Fără subminare de sine.
       Toţi sabotează, cât pot, civilizaţia occidentală. Culturile. Religiile. Ţările. Suntem cam în stadiul ultim, înainte de plesnirea chingilor. Ce altceva poţi sabota decât datul?
       Viitorul. Un pic mai multă tehnologie, deci? Nişte drone pe sus, şi longevitate crescută şi telefoane mobile mai bune şi, în rest, totul în mare la fel? Trebuie să fie fascinant, ca temă de eseu: Un conservator imaginând viitorul.
       Ce idee, evident că va sări în aer totul. Că, din ce va rămâne, va rămâne foarte puţin.

       ● Gide era referinţa absolută. Până acum 50 de ani. Până acum 30, încă.
       Şi – paf.

       ● De Gaulle: ‘Amintiţi-vă acest lucru: există mai întâi Franţa, apoi statul, apoi, în măsura în care interesele celor două sunt protejate, există dreptul’ [statul de drept]. (Frază în exergă la Jean Foyer, Sur les chemins du droit avec le Général: mémoires de ma vie politique, 1944-1988, Paris, Fayard, 2006.) Valorile erau deasupra normelor.
       Astăzi, suita e: Există mai întâi dreptul, apoi statul, apoi Franţa (se înlocuieşte cu oricare altă ţară). Ordine răsturnată. Şi aceasta ţi-o spun nu impozante figuri istorice: ci oengişti, finanţişti, evaluatori, experţi în vapori de apă, mass media, toţi prezidând în jurii şi acordând note realului. E atât de simplu ce se întâmplă de câteva decenii, după învingerea fără apel a comunismului şi rămânerea liberalismului pe scenă singur, fără adversar, dominând fără popoare şi cu un hybris fără limite.
       Ce ni se spune în fapt, european, e: ‘Contra fasciştilor, votaţi bancherii’.
       …Dacă s-ar putea să produceţi, în timpul vieţilor noastre, o Europă care să conţină şi opţiuni, fără să incomodăm prea mult un vast câmp de imaginaţie.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 15 iunie 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s