~

       ● Citat din Françoise Sagan, pe coperta a IV-a a uneia dintre cărţile ei traduse în româneşte: ‘Nu-mi judec niciodată personajele. Spun uneori că unul e simpatic, că-i gay ori că-i plicticos. Singura moralitate care trebuie să conteze pentru un scriitor este aceea a esteticii sale’.
       Era vorba desigur de gai, ‘vesel’…

       ● Scriitor, filozof, gânditor – e a avea un punct de vedere asupra lucrurilor. Nimic mai mult. Se va spune: dar e foarte puţin deja, de vreme ce toată lumea are unul.
       Deloc… Infim de puţini oameni au un punct de vedere general asupra realului, lumii şi lucrurilor, care să le aparţină şi să nu fie un clişeu moştenit, copiat sau dedus din vremuri. Cu cât sunt mai siguri pe ei şi debitează cu voci de stentor, cu atât majoritatea oamenilor au mai puţin habar pe ce lume sunt şi cui aparţine ce gândesc. A avea un punct de vedere asupra lucrurilor e ceva cu adevărat rar, foarte rar, rarisim.
       Oamenii apasă telecomanda televizorului, răsucesc butonul radioului nu pentru a vedea şi asculta ceva – nu vor să vadă nimic -, ci fiindcă nu ştiu ce să creadă despre lucruri şi aşteaptă o cât de mică idee generală care să-i surprindă. Citesc o carte pentru că nu ştiu ce să creadă despre lume: e oare adevărat că se termină şi nu valorează nimic? Se uită în jur, ascultă, pentru a desprinde o opinie şi a o face sursă, o linie de gândire pe care să şi-o atribuie, perpetuând-o fără a şti ce să creadă cu adevărat despre ea, pentru a-şi forja o opinie asemănătoare cu a semenilor. Pornesc din vid – şi merg spre identic. De câte ori ni se pare că a vorbit cineva, că auzim o voce distinctă în jur, sunt coruri şi sunt mii.
       Nu ştim ce e un punct de vedere fiindcă rareori în viaţă am întâlnit unul.
       În Franţa, dintre cei notorii, ştiu 6-7 tipi care au azi un punct de vedere, o viziune limpede, autentică asupra lucrurilor. În Valahia sunt poate 3 sau 4, tipi cu grund sau talent, sinteză, călcătură grea, care pot articula de fiecare dată ineditul, cu uşurinţa cu care fluieră o melodie. Avem în rest rumeguşul mediocrităţii şi repetiţiei, şi strict nimic de spus: în cărţi, media, privat sau public. Talazuri, munţi de nimic. E constant numărul de scriitori şi gânditori, într-o epocă. Într-atât de rar e un punct de vedere, încât, difuzat, a doua zi îi auzi un reverb în pieţe, în taxi şi autobuz, ca şi când brusc mase de nedumeriţi ar fi deschis ochii şi ar fi gândit pentru prima oară. Atât de rar, încât posesorii lui sunt bănuiţi fie de un talent ascuns şi acces privilegiat la spirit (vreun truc, o impostură), fie, ani de zile, de subtilizarea oneroasă şi privatizarea spiritului public (se vorbeşte de ‘influenţa’ lui X într-o epocă).
       Toată lumea e convinsă că gândeşte, deschizând ochii dimineaţa pe albul pernei. Talentul şi originalitatea nu sunt ratificate şi sunt aproape neverosimile.

       ● ‘Cineva din sală voia să vă întrebe care sunt obiectele care vă sunt indispensabile, fără de care, să zicem, nu plecaţi într-o călătorie. Şi, de asemenea, altcineva ar vrea să ştie care ar fi marca dvs. de whisky preferată.
       Christopher Hitchens: Nu văd o diferenţă între cele două întrebări.’

 

 

Reclame

~ de soirs pe 4 iulie 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s