~

       ● Groapa fără fund a dispreţului de sine (the bottomless pit of self-loathing).
       Repetam expresia zilele astea, schimbând accentele. O revelaţie urma să ţâşnească din ea, nu era sigur dar trebuia să manifest un pic de răbdare.

       ● G.L., înnămolit în morală.
       I-a pocit opera, distrugându-i-o pentru totdeauna. Singura şansă din singura apariţie, din singura tragere la loterie din lume.

       ● Întâlnit o rudă a lui M.T. Face taximetrie. Poveşti despre o familie complicată şi nişte vremuri stranii, întunecate, tragice ca o plimbare printr-un tunel fără sfârşit. Au avut totul – înnobilare, proprietăţi în regiune şi în Viena – şi au sfârşit prin a pierde tot. Ca atâtea familii de la noi, povestea unei degringolade întinse pe secole şi care semăna cu cealaltă, mai cuprinzătoare, a regiunii: destin bun şi promiţător sub imperiu, meschin şi dezesperant sub România. Trecerea sub administraţia română a constituit chiar o tragedie pe care el, unul, o considera fără pereche. Evoca promisiunile care ni s-au făcut în primii ani, retrase gradual, nimicul pe care l-am primit în cele din urmă, destinul de mâna a patra, şi în glasul lui simţeai eşecul clanului şi al tribului, speranţele prăbuşite ale atâtor familii şi ale câtorva secole de elan şi derută. Această istorie care nu interesează nu mai exista fireşte pentru nimeni, în afara unui client de pe bancheta din spate, care invoca o destinaţie, şi a lui, care pretindea că îl duce într-acolo.

 

 

Reclame

~ de soirs pe 12 iulie 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s