~

       ● Ruşii şi americanii ne-ar putea ierta cu ‘eliberarea’ Auschwitz-ului, cu eliberarea Buchenwald şi Dachau. Nu au eliberat nimic: au descoperit acele lagăre aflate în drumul lor. Habar nu aveau ce e acolo şi n-au tras un glonţ ca să elibereze ceva, fiindcă dinăuntru nu se opunea nimeni. Spre oricine îndreptau arma, era cu mâinile sus sau în condiţie de fantomă.
       Descoperirea Auschwitz-ului – sună mult mai just. Sigur, oamenii aceia au fost eliberaţi, din ziua aceea şi-au aflat libertatea, dar nu Auschwitz-ul. A elibera ceva presupune intenţionalitate. Au dat peste Auschwitz, li s-a ivit în faţă, s-au împiedicat de el. E stingheritor sentimentul ăsta, când vrei să dai o dimensiune eroică, hollywoodiană, unui moment sinistru. Lasă-l sinistru.
       Nu se decorează oribilul.

       ● E.: roman în care descrie pe pagini întregi mustaţa cuiva, declinând-o după categoriile kantiene. Minunat. Descrii orice pornind de la categorii, dar de ce să o faci, ca să nimic? Sterilitatea sofisticată, vidul cu sclipiri. Literatura goală, care trimite doar la ea însăşi, din care n-ai putea dramatiza sau ecraniza nici o scenă minusculă, pentru că nu e vorba despre nimic în ea în afară de inteligenţa autorului şi de ce-a visat aseară – credeam că am depăşit zona experimentului pretext cu cinci-şase decenii în urmă.

       ● Niciodată nu-i întreb pe oameni de ce n-au copii. Acea întrebare simplă, de compartiment de tren, când întâlneşti o pereche simpatică. O pun cu toată inocenţa oameni obişnuiţi, vor sincer să ştie, fără vreo aluzie neplăcută. E mai degrabă un compliment, un cuplu aşa de drăguţ ca voi, ce păcat, aţi avea un copil aşa de reuşit…
       N-aş fi în stare. Mai degrabă aş fi genul care i-ar întreba: De ce ai copii? Adică… eşti sigur? Zici tu că te-ai uitat la tine. Şi ai făcut toate analizele şi astea. Şi ai avut curaj. Şi ţi-a dat bine la testul IQ. Şi stai bine cu finanţele şi proprietăţile, dacă iese un copil anormal, să se poată întreţine mult după moartea ta. Şi vrei calviţia aia moştenită mai departe. Şi ochii aia în ape. Nasul. Şi tenul de bacon. Şi înălţimea de pitic la baschet. Genunchii strâmbi, duşmanii pantalonilor scurţi forever. Vederea 8/20. Urechea muzicală, dantura. Rezistenţa, imaginaţia, simţul artistic, talentul. Ţi-a dat ţie cu plus la toate astea.
       Aş întreba sincer, presupunând că mai ţin minte eschivele de la box, din adolescenţă, şi că se aplică la spaţii restrânse.

 

2newyorker-27ian2020

The New Yorker, 27 ian 2020

 

 

~ de soirs pe 24 ianuarie 2020.

2 răspunsuri to “~”

  1. Păi, bine. Să zicem că aliații ar fi trimis un batalion, o divizie, nu știu, o întreagă armată către Auschwitz, crede cineva că în acest caz ar fi existat o bătălie? Locul nu reprezenta un punct cheie strategic pe harta războiului, nu era întărit, depindea militar de forțe aflate la distanță. Nu ar fi putut exista o ”bătălie pentru Auschwitz” nicidecum. Forțele care apărau lagărul și-i făceau posibilă existența erau în altă parte. Cu ele trebuia luptat, ele trebuiau învinse, nu gardienii care păzeau lagărul.
    Mai e adevărat și că războiul nu a început pentru a fi salvați evreii din Europa, cele mai multe resurse nu au fost alocate pentru penetrarea teritoriului inamic cu scopul eliberării lagărelor, dar se pare că se cunoștea existența acestor tragedii, iar grăbirea înfrângerii Germaniei naziste implica și oprirea atrocităților care aveau loc.
    Eliberarea lagărelor depindea de acțiunile militare de pe întreg frontul, nu de o bătălie locală.
    Eu văd o ”eliberare” aici, totuși.

    • De acord cu al doilea alineat.
      Se ştia la nivel de Roosevelt şi ceva prin jur, dar atât. Vezi raportul Karski – Roosevelt se uita la el ca prin sticlă. Se ştia dar nu voia nimeni să agite apele. Generali de divizie de pe front habar nu aveau ce e Dachau. Patton, în Sud, nu ştia nimic. Toate lagărele astea trebuie înţeles că erau în drum, s-au împiedicat de ele ca de o piatră. Nu e o eliberare, n-a existat intenţie prealabilă, direcţie de obiectiv, nici ripostă, în unele nici nu mai erau gărzi germane, numai muribunzi, au deschis porţile şi au intrat ca la un teatru macabru. E un pic o infamie să eroizezi asta, sună aiurea. Precizează că le-ai descoperit pentru că ţi-au apărut în drum, ai fost şocat de ce ai găsit şi gata. Pare mai cinstit.
      În general sentimentalizarea discursului e suspectă.
      Evreii pur şi simplu n-au fost o prioritate. S-a considerat că mai întâi trebuie învinsă Germania şi implicit va fi liberă toată lumea. Calcul corect – şi cinic. Ca războiul însuşi etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s