~
Întrebări pentru cei care rătăcesc pe-aici.
1. De când citiţi jurnalul ăsta.
2. Cum îl vedeţi, ce citiţi aici.
3. Sub total anonimat, celor care-l citesc: de ce.
–
Abecedar pentru deruta ambiantă
a
b
c
● cele mai interesante timpuri ever
cele trei puteri care sunt două
Che Guevara. nuanţă de portret
● chestii de scos în afara legii
● clişeele corporate ale limbii
colonizare; şocul civilizaţiilor
● comedia necesară ‘stat de drept’
● convertitul: cazul Steinhardt
● Crăciun în Rusia (Tr. Capote)
d
e
f
h
i
m
o
p
r
s
t
v
soirs 
nu. tulburător. nenorocită postare. de ce m-a neliniștit.
întrebare pentru cel care mă face să rătăcesc pe-aici:
de ce ții acest jurnal.
întrebări dintr-un soi de pragmatism statistic pentru a.. ah, să încheiem.
3. în fond, această întrebare impune, de fapt, des-chi-de-re.
încheiem. implacabil.
entrelesdeuxguerres said this on 20 aprilie 2022 la 2:24 |
● pentru ca iubesc mintea dvs.
● pentru ca de cand va citesc sunt mai atenta la ceea ce ma inconjoara, la ce (si cum) se scrie, si-mi place foarte mult sa aflu ce spuneti despre cum se misca generatia noastra „tragica”, cum bine o numiti.
● citesc doar doua bloguri, unul de poezie (v-ar placea mult, e tot sub anonimat), si pe al dvs. Vin aici de mai multi ani pentru ca de fiecare data cand vin, plec cu ceva ce nu aveam si nu as fi putut avea daca nu veneam.
● recunosc, ma ajuta sa trec peste unele zile care pareau imposibil de trecut.
● nu ma lungesc dar va spun ca daca l-ati inchide (cum s-a mai intamplat in trecut) as cauta zilnic sa va pot citi din nou. Promiteti sa nu-l imchideti? :)
Anonim said this on 20 aprilie 2022 la 2:25 |
1.nu mai știu de cînd, o vreme ai făcut pauză, oricum dinainte de 2014, la recomandarea lu Erika Erdos.
2.ești singurul care are idei condensate, succint și fără partizanat vizibil
3. punctul 2
Mihai Bursesc said this on 20 aprilie 2022 la 6:25 |
Ca pe un turn de observație în întuneric. Din vârful turnului, cineva piaptănă iarba cu o lanternă, iar celor care rătăcesc la sol li se semnalizează câte un reper. În primul rând comunicarea vederii de ansamblu. Dar cred că și tonul contează mult – distanța, suferința, cusurgeala, revolta de fond, un duș cu întuneric peste paradisul artificial. Am savurat din când în când și poziționarea față de tărg, curente, opinii populare. Consecvența, neclintirea chiar, luciditatea și regretul față de faptul că “oamenii de bine” nu sunt nici deștepți, nici onești.
Cam de zece ani citesc aici.
ora25 said this on 20 aprilie 2022 la 6:53 |
1. Cam de 3 ani
2. Primesc automat un mail cu noile postari, altfel as fi prea ocupata și nu l-as accesa
3. Mi se pare foarte uman. As putea citi tot felul de intelectuali romani cum făceam în adolescenta sau facultate, dar am dezvoltat o oarecare alergie pentru ideile arogante și pedante. Textele astea par naturale, sincere, uneori regăsesc anumite lucruri care m-au întristat și pe mine, fără sa bănuiesc ca ar fi simțit vreodată cineva la fel, apoi, îmi amintiți de un fost profesor.
Alex said this on 20 aprilie 2022 la 8:39 |
1. 2008
2. lucid, esential, intim
3. deschide perspectiva normalitatii, adica a utopiei
SC said this on 20 aprilie 2022 la 9:19 |
1. de 10 ani
2. aștept cu nerăbdare oricare nouă intrare a postărilor. ce văd: luciditate, originalitate, fragilitate (umanism)
3. cărți, literatură, cinema
Mirela said this on 20 aprilie 2022 la 11:57 |
1. din 2009
2. newsletter
3. îmi face bine sunetul lui
L. said this on 20 aprilie 2022 la 12:30 |
1. De mai bine de zece ani.
2. Lucid.
3. Pentru scriitură. Pentru privirea aparte asupra lucrurilor.
nekdo said this on 20 aprilie 2022 la 12:59 |
nu ratacesc, vin intentionat aici.
peste 10 ani, cu acelasi interes ca la inceput. atat. n-are importanta de ce.
S said this on 20 aprilie 2022 la 13:05 |
1. nu știu, poate 2008, era pe altă platformă (blogspot, parcă); a dispărut o vreme, împreună cu contul de twitter.
2. e un portal
iwasanewt (@iwasanewt) said this on 20 aprilie 2022 la 14:46 |
Am descoperit blogul ăsta după ce mi-am obținut permisul de scafandru, acum vreo 5 ani. Sub apă a fost prima oară când am avut senzația unor gânduri flotante. Aceeași senzație și aici. Că ești scufundat. Din păcate sunt un cititor rebut; aleg blogul, scurt-ul, indexul și mai puțin literatura.
Anonim said this on 20 aprilie 2022 la 15:30 |
1. Îl citesc de ani buni, poate chiar de 10 ani.
2. Cum îl văd? E ca și când se ridică un văl de pe ochi; o uriașă bucurie. Ce citesc? Tot.
3. Este o întrebare prea grea, iar eu nu sunt capabil decât de răspunsuri frivole. Dacă ar fi să încerc ceva, aș zice că este unica perspectivă asupra *noastră* pe care o pot digera.
dinu said this on 20 aprilie 2022 la 15:55 |
Poate sunt mai bine de 10 ani de când bântui pe aici. Îmi place să-mi imaginez autorul într-o cafenea pariziană, sastisit, fumând și tastând – uneori furibund, alteori leneș.
Evident, revin pentru idei.
C said this on 20 aprilie 2022 la 16:39 |
De vreo trei ani, însă i-am citit aproape toate postările.
Mă simt în conversație cu cineva care-mi citește așteptările și mă simt în bula mea.
Anonim said this on 20 aprilie 2022 la 17:10 |
1. De cel putin 6 ani.
2. Intrat zilnic pe pagina, citit toate postarile noi, uneori si cele indexate in lateral.
3. Cioran, Houellebecq, viziuni asemanatoare, stiri despre lumea intelectuala franceza.
Anonim said this on 20 aprilie 2022 la 19:19 |
Vă citesc din 2008 sau 2009, nu îmi aduc aminte exact, la recomandarea unui profesor de română. […]
Îmi aduc aminte de o perioadă mai lungă în care blogul a fost inaccesibil. Și apoi bucuria de a vedea că v-ați răzgândit. Ca un Spinoza, meșterind la câte o lentilă, uneori care mărește ceea ce ar trece neobservat, uneori care transpune în mic prea marile și deșartele lumi și idei.
Intimidant, de multe ori.
A. said this on 20 aprilie 2022 la 20:22 |
1. Cam de 3 ani.
2. Mi l-a semnalat cineva, am citit și de atunci primesc newsletter pe mail.
3. Citesc regulat, poate nu imediat, mai ales la postările mai lungi (dificil de urmărit textul din cauza afișajului), dar mereu cu interes, chiar și atunci când sunt în dezacord cu analizele, opiniile. Uneori, nu chiar rar, ca pe un garde-fou, sau un duș rece, mai ales în chestiuni societale actuale.
Maria-Elena said this on 20 aprilie 2022 la 23:12 |
1. August 2008.
2. Extrem de lucid si atasant. Ma interesează aici modul Dvs de a diagnostica prezentul, dar și modul în care citiți literatura.
3. Pentru a avea un reper (cuvântul nu prea îmi convine, dar nu găsesc altul pentru a spune ca ceea ce caut e ceva pe care se poate sprijni).
B. said this on 21 aprilie 2022 la 0:32 |
il citesc …sa tot fie 10 ani!
faceti o analiza si sinteza extrem de lucida, sincera si pertinenta a tot ce ni se intampla! sunt mai bogata si mai putin singura citindu-va!
ioana said this on 21 aprilie 2022 la 10:16 |
citesc din 2010 cred . primesc notificari pe gmail. cam tot ce citesc ma plictiseste ingrozitor. doar fizica cuantica si blogul acesta ma scot uneori din apatie.
eCHT said this on 21 aprilie 2022 la 16:57 |
Haha
soirs said this on 21 aprilie 2022 la 17:27
Nu citesc. Intru o data pe semestru si dau o ocheala rapida. Am incercat sa comentez de 2-3 ori, mi-ai sters comentariile. Aveai niste idei bune si altele cretine cu epidemia, cu tiganii, cu Ardealul etc. Acum, teoretic, poti sa iei orice idee sa o faci praf. Sau, mai putin, poti sa faci un dialog in contraditie, baza schimbarii de informatie, de altfel. Dupa aceea m-am prins. Nu asta faci tu. Tu nu vrei sa faci dialog. Tu iti expui ideile, pac, la revedere. Te „manifesti” fara sa astepti rezultatul. Faci o promenada pe margine de lac si-ti imprastii in trecere niste fluturasi cu impresii la trecatorii straini. Inteleg.
Dan Asdf said this on 21 aprilie 2022 la 17:39 |
1. De când mi-am făcut cont pe Facebook. Acolo am descoperit blogul. Deci de vreo 10 ani?
2. Îl văd în Google Chrome, pe un monitor de 23 de inch. Citesc cuvinte, idei, gânduri etc
3. Pentru viziunea asupra lumii cu care nu sunt deloc familiarizat. Îmi place să mă confrunt cu perspective existențiale noi. Adevărul trist e că fac parte dintr-o colectivă anarhistă de stânga, iar acolo eu și cu tovarăshx mei facem Revoluția. Îi dăm haine noi zilnic, cum fac copiii cu păpușile. Îi schimbăm scutecele, îi dăm să mănânce etc. Dar Revoluția nu vrea să crească. Tot stă în scutecele ei și cu degetele adânc înfipte în nas. Degeaba îi scoți degetele din nas, că iar și le bagă. Și nu știm cum să o facem să crească, așa că sunt mereu certuri, toată ziua certuri și certuri. Trăim o traumă colectivă născută din bune intenții. Iar acest blog e, cum să zic, ca o gură de aer. Îmi pot simți plămânii din nou.
Gabriel Mager Sux said this on 21 aprilie 2022 la 21:09 |
1. Nu mai țin minte (10+ ani)
2. 3. Ca să reiau un comentariu făcut cîndva aici: „Aveți o luciditate cum rar mai vad zilele astea și care pe mine, un „produs” al acelei mahalale despre care vorbiți (hm, un insider), ma încîntă. Mulțumesc pentru acest articol și multe altele publicate aici. […]
__vali said this on 21 aprilie 2022 la 21:50 |
1. De vreo 7 ani.
2. Mai demult citeam direct pe blog, acum citesc feed-ul din mail.
3. Imi plac subiectele abordate si stilul care e mai degraba propriu jurnalului literar decat blogului.
hp said this on 22 aprilie 2022 la 8:52 |
1. De când citiţi jurnalul ăsta.
= Ați apărut o dată pe blogul lui Mihnea Măruță, cam de atunci. Am avut scurte pauze, dar în general vă citesc de undeva de vreo 8-12 ani (nu mai știu exact).
2. Cum îl vedeţi, ce citiţi aici.
= Caut să citesc tot, cu atenție. În general, când citesc pe web caut să citesc pe scurtătură, să extrag ideea fără să citesc tot. Aici, nu, îmi place mult stilul.
O vreme am căutat să salvez blogul, mai ales că tot dispărea periodic.
De când, mai nou, e cu scroll infinit, am abandonat proiectul. Dar am pe undeva pe calculator ceva salvări ale blogului.
3. Sub total anonimat, celor care-l citesc: de ce.
= Pentru stilul foarte plăcut la lectură.
Pentru discuții despre o lume modernă într-un stil arhaic.
Pentru ideile pe care mi le provoacă.
Pentru starea de adicție pe care o dă lectura blogului, și, în același timp, pentru că e greu de partajat, mie îmi place, dar altora poate nu.
Ca o critică, uneori e un pic cam mult axat pe negativitate, și lucruri pe tema asta.
De asemenea, tranșarea unor idei e prea radicală, viața mult mai complexă decât o împărțire în câteva categorii.
PS: Poate vă interesează:
https://www.comanescu.ro/diacritice-corecte.html
Cel puțin la textele pe care le-am citat în acest comentariu, ați pus diacritice cu sedilă, nu cu virgulă.
Olivian Breda said this on 22 aprilie 2022 la 21:30 |
De mulți ani, peste un deceniu, poate două.
Vă citesc pentru că scriitura dumneavoastră e cel mai aproape de ne-scris, impresia e că blogul acesta era foarte aproape să nu existe. Cred că asta e o dovadă de onestitate a cuiva care scrie, greutatea cu care ia decizia de a se lăsa citit, pentru că interpretarea e o falsificare și, atunci când e vorba de lucruri nebanale, e posibil să vă înțeleg greșit. Apreciez cu atât mai mult că există.
Nu încercați să mă convingeți de nimic și din cauza asta revin; nu sunt de acord cu unele lucruri și probabil aș continua să vă citesc chiar dacă, să zicem, n-aș fi de acord cu majoritatea.
E mai mult decât un audiatur et altera pars, totuși. Vă prețuiesc claritatea și finețea spiritului cum admir, ca ateu, un vitraliu. Bănuiesc că ne aflăm la ani lumină ca preferințe și afinități și asta e bine, nu-s de părere că determinanții mei ar fi universali.
briareus said this on 23 aprilie 2022 la 15:53 |
cred că de 10 ani, dar sporadic. am perioade când mă reapuc, apoi trec anii și las. îmi mai amintește vreo post-are pe Fb și așa îmi aduc aminte de existența paginii ăsteia iar
citesc pentru stare
mai bine zis citeam pentru stare, mai nou citesc oarecum statistic
artiom said this on 25 aprilie 2022 la 0:07 |
Nu știu de când citiesc jurnalul soirs, de când l-am descoperit, să fie 2014 sau 2015 sau poate mai devreme, nu mai știu. Îl văd foarte intim, uneori recitesc și postări mai vechi, grație indexului alfabetic. De ce? Pentru că majoritatea celorlalte postări de pe internet, indiferent că sunt situri de știri sau bloguri – mai mult intoxică. E reconfortant să citești și oameni care-și pun întrebări, chiar dacă sunt perfect capabili să dea și verdicte.
mariusoliviu said this on 25 aprilie 2022 la 10:32 |
1. Poate din 2008 sau mai devreme. Descoperit in comentariile blogului Terorism de cititoare.
2. Il vad ca o forma scrisa a picturilor rupestre.
3. Gloom and doom nostalgia, anonimatul, absenta unei biografii.
I said this on 27 aprilie 2022 la 0:44 |
Il citesc de prin 2010, daca tin bine minte.
Il vad ca pe un jurnal ‘in progress’, doar ca sunt contemporana cu autorul si recunosc mai usor contextul ; il citesc pentru ca e si suspans foiletonistic, ‘oare a mai postat si daca da, despre ce’ , e misto sa vezi despre ce alege un om sa vorbeasca, la ce se opreste cu tot zgomotul din jur. Apoi pentru ca autorul pare franc si nu ii frica sa dea sentinte, majoritatea pe un ton sumbru, zici ca asista la sfarsitul civilizatiei – asta e reconfortant pentru cititor.
Nora said this on 27 aprilie 2022 la 22:32 |
1. probabil 2011, 2010, poate, un timp pe care îl simt foarte departe azi
2. & 3. sigur, ideile, unele memorabile, unele poate chiar de însușit (în sensul bun), luciditatea (uneori insuportabil de scormonitoare) etc., dar în primul rând, în ce mă privește, starea în care intram citind, de neexplicat, firește. nu știu exact cum sună asta, dar probabil că am găsit, și am căutat, în primul rând, literatură aici (sub forma aproximativă a jurnalului și a stilului oarecum, zgârcit, dar nu mai puțin confesiv pe alocuri). înduioșătoare momentele în care anunțați că vă veți opri, sau poate nu anunțați și vă opreați pentru un timp, apoi reveneați de nu știu unde. și tot timpul care s-a scurs oarecum și în preajma celor scrise de dvs, la răstimpuri, și toți anii care s-au dus dumnezeu știe unde. fără această stare cu siguranță nu aș fi revenit atâta timp, evident că nu eram de acord cu unele lucruri spuse aici, poate chiar mă scoteau din sărite altele, dar nu prea conta. rezumând, cu precădere stilul, nu bag mâna în foc că vă încântă, dar asta am găsit (și, cel mai probabil, am căutat) pe acest blog.
oz said this on 29 aprilie 2022 la 2:33 |
1. de prin 2008, probabil, dar să mă pici cu ceară dacă mai știu cum am ajuns prima dată. în schimb știu că am suferit la fiecare retragere
2. punct de refugiu
3. pentru că nu îmi amintesc niciodată nimic din ceea ce visez, citesc în speranța unor asocieri care să îmi redea vreo imagine din lumea aia
mulțam fain!
liu said this on 4 mai 2022 la 10:02 |
(un ciot de oglindă pe care l-am pândit să devină din ce în ce mai opac – un soi de cură ultimă împotriva sihăstriei induse artificial, tschüß.)
permease said this on 6 mai 2022 la 20:54 |
Lăsați, dom’le, gargara și scrieți din nou; avem subiecte fierbinți, universale – totul se duce în distopie.
Dan CIUPUREANU said this on 21 mai 2022 la 15:05 |
Acel moment (de slăbiciune auctorială) când Soirs (un autor anonim pe care-l iubești) vrea să te transforme în statistică. Vorba dumnealui: rămâi visător !
Nihilistull said this on 24 mai 2022 la 23:49 |
Cred că e dezamăgit de puținătatea răspunsurilor.
Sensi said this on 30 mai 2022 la 0:20
Revin pe aici ca sa vad cand ai de gand sa o termini cu Martini si sa te apuci de bauturi serioase.
Nu stiu de cat timp. In orice caz, acum am varsta alora care atunci imi pareau batrani. Eram cu totii pe weblog, secolul trecut.
Sper sincer sa fii pe aici si cand vom ajunge decrepiti sau singuri.
d said this on 1 iunie 2022 la 7:19 |
Nu-mi aproba comentariul asta, te rog. Sterge dupa ce citesti.
Suntem destul de singuri, multi dintre noi. Mai erau oameni care pareau a intelege cat de cat, iar apoi la primul copil sau casa au luat-o razna. Brusc, gasisera sensul!
Tu nu esti un impostor, esti un martor onest si constant al cacatului nostru de existenta, de lume. Nu in sens de cronicar, ci pe interior.
E ca si cum Jeni Acterian ar avea jurnal online si tu ne intrebi de ce o citim. Dar ce ai vrea sa facem, nu-i ca si cand ne putem abtine.
Whatever, a meritat sa nu murim de tineri?
d said this on 1 iunie 2022 la 7:32
Of, n-am inteles nici acum pe care sa nu-l aprob: acesta? cel dinainte?…
Multumesc; m-ati pus pe ganduri.
soirs said this on 1 iunie 2022 la 10:08
Mi-e greu să vă las comentariul, creează un contencios. E în afara a tot. Ştiu că înţelegeţi.
dragă d.,
[…]
entrelesdeuxguerres said this on 1 iunie 2022 la 15:09
tentația justificării comentariului – nu, plictisitor. v-aș indica o pagină din caietele lui c. ca să pricepeți de ce; n-o să fac nici asta. mulțumiri însă pentru echilibru, e chiar important..
iertare. vă îmbrățișez strâns,
entrelesdeuxguerres said this on 2 iunie 2022 la 0:56
Aveti dreptate cu C., nu se revine asupra a ceea ce a fost scris. Niciodata nu m-am descurcat cu comentariile, în genere nu stiu ce sa fac.
soirs said this on 2 iunie 2022 la 9:24
găsit discuții vechi între câțiva indivizi pe un blog care oftau pe vremea când nu exista opțiunea de comentarii aici. de ce să existe. de parcă ar avea cineva ce să vă spună?.. nici vorbă. nu. poate interacțiunea cu dumneavoastră, încercarea de a comunica, ar trebui să rămână așa cum îmi amintesc că a fost – aproape imposibilă.
entrelesdeuxguerres said this on 2 iunie 2022 la 13:37
[…] e tot mai distractiv pe fb, parol
Anonim said this on 2 iunie 2022 la 7:17 |
1.de foarte demult. dar nu de la inceputurile lui.
2.gasesc ca este realist .fiecare se lupta sa fie semnificativ , diferit , distinct .nu se poate.ramane iluzia adevarului (relativ) sau iluzia ca nu iti faci liuzii .
3.sunt autodidact.nu am sistem, dar sunt deschis.aici am aflat de foucault , houellebecq , bourdieu(cred) s.a. .am citit si am inteles cat am putut.tocmai ce am citit joan didion ( despre care ai scris pe aici) si am fost extrem de impresionat.poate ca ti-ai dori un dialog ( pe mine ma cam depaseste). dar nu esti singur si faci bine ce faci.
nick said this on 8 iunie 2022 la 11:04 |
din 2010; multe opinii care imi convin; de ce citim, in general
sorin nemeti said this on 10 iunie 2022 la 21:21 |
1. Demult, cam după prăbușirea forumului „ZIUA”, unde chiar ne încontraserăm de vreo câteva ori.
2. Imi place stilul, un fel de panglici scoase din joben, unele legate, altele ne- …, admir stăruinta prin care blogul a supravietuit anilor, cu doar cateva momente comice de renuntare. De-al meu m-am cam lasat.
3. Suferim favorabil cu Cioran, nefavorabil cu șamanul de Eliade, ne place Fran L., in rest nu prea am fi de-acord in multe … Un alt motiv ar fi ca am impresia ca ne-am cunoaste chiar dacă nu. […]
Vics Fruchtman said this on 1 iulie 2022 la 3:58 |
De vreo 2 ani.
Un anume ritm al gândirii, trăirilor pe care mi-l aduc aminte de la oameni si vremuri cu care se putea vorbi, în care nu se schimbau clişee semipreparate, ca la un joc anost de cărți.
[…]
De ce? Pentru că verific, atunci când îmi aduc aminte, un puls al lucrurilor, sărind peste fragmentarea şi personalizarea atât de specifice lumii digitale de azi. Regăsesc în conținut ce mi se pare ca am observat, dar dacă ma uit în alte părți, se înghesuie negațiile „nu e aşa, doar vi se pare”. E şi foarte firesc de citit, deoarece pare onest, gânduri, aşa cum vin, nu elaborate pentru a livra o anume viziune pe care autorul să le-o „joace/interpreteze” cititorilor.
Mia said this on 10 iulie 2022 la 14:59 |
1. Din 14 septembrie 2014. (zice mail-ul de subscriere)
2. greu de citit în adâncime, dar nu imposibil.
3. Îmi plac muuulte din ideile citite […].
vax-albina said this on 21 iulie 2022 la 13:56 |
Trec pe aici de multă vreme, rar, dar cu plăcere. Nu știu exact de când. Nu mi-am notat în jurnal. M-a impresionat profunzimea ideilor și scriitura. Se simte omul cult din dosul cuvintelor. Modul în care priviți unele lucruri mă revoltă. Modul în care argumentați mă dezarmează. Când v-am recomandat cuiva am făcut-o numindu-vă „genial”. E un blog care îți dă de gândit.
Violeta said this on 13 august 2022 la 18:12 |
1. de mai multi ani, vreo zece 2. am citit cam tot 3. pentru o perspectiva inedita
anon said this on 5 octombrie 2022 la 0:53 |
Cred că sunt vreo zece ani de când citesc acest jurnal. Un bun prieten mi l-a recomandat […]. Îmi place stilul, regăsesc ecouri multe din autori care m-au format, Cioran e unul dintre ei. Sunt câteva teme care revin mereu, cum ar fi clișeele, adevărul, moralitatea, condiția umană în genere, condiția artistului/scriitorului etc. pe care le urmăresc pentru prospețimea interpretărilor, chiar dacă, firește, nu sunt mereu în asentiment (sau poate tocmai de aceea, pentru că mă intrigă, mă revoltă, îmi dau de gândit). Apoi, jurnalul e o sursă excelentă de recomandări în materie de literatură și film, pe lângă aparatul critic. Apreciez luciditatea observațiilor și vitalitatea, erudiția, orgoliul și cursivitatea scriiturii. Sper să și tipăriți cândva aceste pagini. Până atunci, nu pot decât să vă mulțumesc că le împărtășiți cu noi!
Ciprian Mihailescu said this on 27 octombrie 2022 la 17:02 |
1. Din 2007-8
2. Intru aici din link-ul pe care îl am pe blogul meu părăsit
3. Probabil și pentru că nu mai sunt consumator de mass-media (deloc) din 2006. Iar asta s-a întâmplat pentru că lipseau cu desăvârșire finețea, profunzimea, erudiția și precizia diagnosticelor […] cu privire la natura umană în general, specia literară în particular
capricornk13 said this on 8 noiembrie 2022 la 12:23 |