~

        Întrebări pentru cei care rătăcesc pe-aici.
       1. De când citiţi jurnalul ăsta.
       2. Cum îl vedeţi, ce citiţi aici.
       3. Sub total anonimat, celor care-l citesc: de ce.
 
 
 
 
 

~ de soirs pe 19 aprilie 2022.

49 răspunsuri to “~”

  1. nu. tulburător. nenorocită postare. de ce m-a neliniștit.
    întrebare pentru cel care mă face să rătăcesc pe-aici:
    de ce ții acest jurnal.
    întrebări dintr-un soi de pragmatism statistic pentru a.. ah, să încheiem.
    3. în fond, această întrebare impune, de fapt, des-chi-de-re.
    încheiem. implacabil.

  2. ● pentru ca iubesc mintea dvs.
    ● pentru ca de cand va citesc sunt mai atenta la ceea ce ma inconjoara, la ce (si cum) se scrie, si-mi place foarte mult sa aflu ce spuneti despre cum se misca generatia noastra „tragica”, cum bine o numiti.
    ● citesc doar doua bloguri, unul de poezie (v-ar placea mult, e tot sub anonimat), si pe al dvs. Vin aici de mai multi ani pentru ca de fiecare data cand vin, plec cu ceva ce nu aveam si nu as fi putut avea daca nu veneam.
    ● recunosc, ma ajuta sa trec peste unele zile care pareau imposibil de trecut.
    ● nu ma lungesc dar va spun ca daca l-ati inchide (cum s-a mai intamplat in trecut) as cauta zilnic sa va pot citi din nou. Promiteti sa nu-l imchideti? :)

  3. 1.nu mai știu de cînd, o vreme ai făcut pauză, oricum dinainte de 2014, la recomandarea lu Erika Erdos.
    2.ești singurul care are idei condensate, succint și fără partizanat vizibil
    3. punctul 2

  4. Ca pe un turn de observație în întuneric. Din vârful turnului, cineva piaptănă iarba cu o lanternă, iar celor care rătăcesc la sol li se semnalizează câte un reper. În primul rând comunicarea vederii de ansamblu. Dar cred că și tonul contează mult – distanța, suferința, cusurgeala, revolta de fond, un duș cu întuneric peste paradisul artificial. Am savurat din când în când și poziționarea față de tărg, curente, opinii populare. Consecvența, neclintirea chiar, luciditatea și regretul față de faptul că “oamenii de bine” nu sunt nici deștepți, nici onești.
    Cam de zece ani citesc aici.

  5. 1. Cam de 3 ani
    2. Primesc automat un mail cu noile postari, altfel as fi prea ocupata și nu l-as accesa
    3. Mi se pare foarte uman. As putea citi tot felul de intelectuali romani cum făceam în adolescenta sau facultate, dar am dezvoltat o oarecare alergie pentru ideile arogante și pedante. Textele astea par naturale, sincere, uneori regăsesc anumite lucruri care m-au întristat și pe mine, fără sa bănuiesc ca ar fi simțit vreodată cineva la fel, apoi, îmi amintiți de un fost profesor.

  6. 1. 2008
    2. lucid, esential, intim
    3. deschide perspectiva normalitatii, adica a utopiei

  7. 1. de 10 ani
    2. aștept cu nerăbdare oricare nouă intrare a postărilor. ce văd: luciditate, originalitate, fragilitate (umanism)
    3. cărți, literatură, cinema

  8. 1. din 2009
    2. newsletter
    3. îmi face bine sunetul lui

  9. 1. De mai bine de zece ani.
    2. Lucid.
    3. Pentru scriitură. Pentru privirea aparte asupra lucrurilor.

  10. nu ratacesc, vin intentionat aici.
    peste 10 ani, cu acelasi interes ca la inceput. atat. n-are importanta de ce.

  11. 1. nu știu, poate 2008, era pe altă platformă (blogspot, parcă); a dispărut o vreme, împreună cu contul de twitter.
    2. e un portal

  12. Am descoperit blogul ăsta după ce mi-am obținut permisul de scafandru, acum vreo 5 ani. Sub apă a fost prima oară când am avut senzația unor gânduri flotante. Aceeași senzație și aici. Că ești scufundat. Din păcate sunt un cititor rebut; aleg blogul, scurt-ul, indexul și mai puțin literatura.

  13. 1. Îl citesc de ani buni, poate chiar de 10 ani.
    2. Cum îl văd? E ca și când se ridică un văl de pe ochi; o uriașă bucurie. Ce citesc? Tot.
    3. Este o întrebare prea grea, iar eu nu sunt capabil decât de răspunsuri frivole. Dacă ar fi să încerc ceva, aș zice că este unica perspectivă asupra *noastră* pe care o pot digera.

  14. Poate sunt mai bine de 10 ani de când bântui pe aici. Îmi place să-mi imaginez autorul într-o cafenea pariziană, sastisit, fumând și tastând – uneori furibund, alteori leneș.
    Evident, revin pentru idei.

  15. De vreo trei ani, însă i-am citit aproape toate postările.
    Mă simt în conversație cu cineva care-mi citește așteptările și mă simt în bula mea.

  16. 1. De cel putin 6 ani.
    2. Intrat zilnic pe pagina, citit toate postarile noi, uneori si cele indexate in lateral.
    3. Cioran, Houellebecq, viziuni asemanatoare, stiri despre lumea intelectuala franceza.

  17. Vă citesc din 2008 sau 2009, nu îmi aduc aminte exact, la recomandarea unui profesor de română. […]
    Îmi aduc aminte de o perioadă mai lungă în care blogul a fost inaccesibil. Și apoi bucuria de a vedea că v-ați răzgândit. Ca un Spinoza, meșterind la câte o lentilă, uneori care mărește ceea ce ar trece neobservat, uneori care transpune în mic prea marile și deșartele lumi și idei.
    Intimidant, de multe ori.

  18. 1. Cam de 3 ani.
    2. Mi l-a semnalat cineva, am citit și de atunci primesc newsletter pe mail.
    3. Citesc regulat, poate nu imediat, mai ales la postările mai lungi (dificil de urmărit textul din cauza afișajului), dar mereu cu interes, chiar și atunci când sunt în dezacord cu analizele, opiniile. Uneori, nu chiar rar, ca pe un garde-fou, sau un duș rece, mai ales în chestiuni societale actuale.

  19. 1. August 2008.
    2. Extrem de lucid si atasant. Ma interesează aici modul Dvs de a diagnostica prezentul, dar și modul în care citiți literatura.
    3. Pentru a avea un reper (cuvântul nu prea îmi convine, dar nu găsesc altul pentru a spune ca ceea ce caut e ceva pe care se poate sprijni).

  20. il citesc …sa tot fie 10 ani!
    faceti o analiza si sinteza extrem de lucida, sincera si pertinenta a tot ce ni se intampla! sunt mai bogata si mai putin singura citindu-va!

  21. citesc din 2010 cred . primesc notificari pe gmail. cam tot ce citesc ma plictiseste ingrozitor. doar fizica cuantica si blogul acesta ma scot uneori din apatie.

  22. Nu citesc. Intru o data pe semestru si dau o ocheala rapida. Am incercat sa comentez de 2-3 ori, mi-ai sters comentariile. Aveai niste idei bune si altele cretine cu epidemia, cu tiganii, cu Ardealul etc. Acum, teoretic, poti sa iei orice idee sa o faci praf. Sau, mai putin, poti sa faci un dialog in contraditie, baza schimbarii de informatie, de altfel. Dupa aceea m-am prins. Nu asta faci tu. Tu nu vrei sa faci dialog. Tu iti expui ideile, pac, la revedere. Te „manifesti” fara sa astepti rezultatul. Faci o promenada pe margine de lac si-ti imprastii in trecere niste fluturasi cu impresii la trecatorii straini. Inteleg.

  23. 1. De când mi-am făcut cont pe Facebook. Acolo am descoperit blogul. Deci de vreo 10 ani?
    2. Îl văd în Google Chrome, pe un monitor de 23 de inch. Citesc cuvinte, idei, gânduri etc
    3. Pentru viziunea asupra lumii cu care nu sunt deloc familiarizat. Îmi place să mă confrunt cu perspective existențiale noi. Adevărul trist e că fac parte dintr-o colectivă anarhistă de stânga, iar acolo eu și cu tovarăshx mei facem Revoluția. Îi dăm haine noi zilnic, cum fac copiii cu păpușile. Îi schimbăm scutecele, îi dăm să mănânce etc. Dar Revoluția nu vrea să crească. Tot stă în scutecele ei și cu degetele adânc înfipte în nas. Degeaba îi scoți degetele din nas, că iar și le bagă. Și nu știm cum să o facem să crească, așa că sunt mereu certuri, toată ziua certuri și certuri. Trăim o traumă colectivă născută din bune intenții. Iar acest blog e, cum să zic, ca o gură de aer. Îmi pot simți plămânii din nou.

  24. 1. Nu mai țin minte (10+ ani)
    2. 3. Ca să reiau un comentariu făcut cîndva aici: „Aveți o luciditate cum rar mai vad zilele astea și care pe mine, un „produs” al acelei mahalale despre care vorbiți (hm, un insider), ma încîntă. Mulțumesc pentru acest articol și multe altele publicate aici. Ah, ce mult mi-aș dori sa știu cine sunteți ca sa va pot citi cu aceiași plăcere ăi cărțile!”

  25. 1. De vreo 7 ani.
    2. Mai demult citeam direct pe blog, acum citesc feed-ul din mail.
    3. Imi plac subiectele abordate si stilul care e mai degraba propriu jurnalului literar decat blogului.

  26. 1. De când citiţi jurnalul ăsta.
    = Ați apărut o dată pe blogul lui Mihnea Măruță, cam de atunci. Am avut scurte pauze, dar în general vă citesc de undeva de vreo 8-12 ani (nu mai știu exact).

    2. Cum îl vedeţi, ce citiţi aici.
    = Caut să citesc tot, cu atenție. În general, când citesc pe web caut să citesc pe scurtătură, să extrag ideea fără să citesc tot. Aici, nu, îmi place mult stilul.
    O vreme am căutat să salvez blogul, mai ales că tot dispărea periodic.
    De când, mai nou, e cu scroll infinit, am abandonat proiectul. Dar am pe undeva pe calculator ceva salvări ale blogului.

    3. Sub total anonimat, celor care-l citesc: de ce.
    = Pentru stilul foarte plăcut la lectură.
    Pentru discuții despre o lume modernă într-un stil arhaic.
    Pentru ideile pe care mi le provoacă.
    Pentru starea de adicție pe care o dă lectura blogului, și, în același timp, pentru că e greu de partajat, mie îmi place, dar altora poate nu.

    Ca o critică, uneori e un pic cam mult axat pe negativitate, și lucruri pe tema asta.
    De asemenea, tranșarea unor idei e prea radicală, viața mult mai complexă decât o împărțire în câteva categorii.

    PS: Poate vă interesează:
    https://www.comanescu.ro/diacritice-corecte.html
    Cel puțin la textele pe care le-am citat în acest comentariu, ați pus diacritice cu sedilă, nu cu virgulă.

  27. De mulți ani, peste un deceniu, poate două.
    Vă citesc pentru că scriitura dumneavoastră e cel mai aproape de ne-scris, impresia e că blogul acesta era foarte aproape să nu existe. Cred că asta e o dovadă de onestitate a cuiva care scrie, greutatea cu care ia decizia de a se lăsa citit, pentru că interpretarea e o falsificare și, atunci când e vorba de lucruri nebanale, e posibil să vă înțeleg greșit. Apreciez cu atât mai mult că există.
    Nu încercați să mă convingeți de nimic și din cauza asta revin; nu sunt de acord cu unele lucruri și probabil aș continua să vă citesc chiar dacă, să zicem, n-aș fi de acord cu majoritatea.
    E mai mult decât un audiatur et altera pars, totuși. Vă prețuiesc claritatea și finețea spiritului cum admir, ca ateu, un vitraliu. Bănuiesc că ne aflăm la ani lumină ca preferințe și afinități și asta e bine, nu-s de părere că determinanții mei ar fi universali.

  28. cred că de 10 ani, dar sporadic. am perioade când mă reapuc, apoi trec anii și las. îmi mai amintește vreo post-are pe Fb și așa îmi aduc aminte de existența paginii ăsteia iar
    citesc pentru stare
    mai bine zis citeam pentru stare, mai nou citesc oarecum statistic

  29. Nu știu de când citiesc jurnalul soirs, de când l-am descoperit, să fie 2014 sau 2015 sau poate mai devreme, nu mai știu. Îl văd foarte intim, uneori recitesc și postări mai vechi, grație indexului alfabetic. De ce? Pentru că majoritatea celorlalte postări de pe internet, indiferent că sunt situri de știri sau bloguri – mai mult intoxică. E reconfortant să citești și oameni care-și pun întrebări, chiar dacă sunt perfect capabili să dea și verdicte.

  30. 1. Poate din 2008 sau mai devreme. Descoperit in comentariile blogului Terorism de cititoare.
    2. Il vad ca o forma scrisa a picturilor rupestre.
    3. Gloom and doom nostalgia, anonimatul, absenta unei biografii.

  31. Il citesc de prin 2010, daca tin bine minte.
    Il vad ca pe un jurnal ‘in progress’, doar ca sunt contemporana cu autorul si recunosc mai usor contextul ; il citesc pentru ca e si suspans foiletonistic, ‘oare a mai postat si daca da, despre ce’ , e misto sa vezi despre ce alege un om sa vorbeasca, la ce se opreste cu tot zgomotul din jur. Apoi pentru ca autorul pare franc si nu ii frica sa dea sentinte, majoritatea pe un ton sumbru, zici ca asista la sfarsitul civilizatiei – asta e reconfortant pentru cititor.

  32. 1. probabil 2011, 2010, poate, un timp pe care îl simt foarte departe azi
    2. & 3. sigur, ideile, unele memorabile, unele poate chiar de însușit (în sensul bun), luciditatea (uneori insuportabil de scormonitoare) etc., dar în primul rând, în ce mă privește, starea în care intram citind, de neexplicat, firește. nu știu exact cum sună asta, dar probabil că am găsit, și am căutat, în primul rând, literatură aici (sub forma aproximativă a jurnalului și a stilului oarecum, zgârcit, dar nu mai puțin confesiv pe alocuri). înduioșătoare momentele în care anunțați că vă veți opri, sau poate nu anunțați și vă opreați pentru un timp, apoi reveneați de nu știu unde. și tot timpul care s-a scurs oarecum și în preajma celor scrise de dvs, la răstimpuri, și toți anii care s-au dus dumnezeu știe unde. fără această stare cu siguranță nu aș fi revenit atâta timp, evident că nu eram de acord cu unele lucruri spuse aici, poate chiar mă scoteau din sărite altele, dar nu prea conta. rezumând, cu precădere stilul, nu bag mâna în foc că vă încântă, dar asta am găsit (și, cel mai probabil, am căutat) pe acest blog.

  33. 1. de prin 2008, probabil, dar să mă pici cu ceară dacă mai știu cum am ajuns prima dată. în schimb știu că am suferit la fiecare retragere
    2. punct de refugiu
    3. pentru că nu îmi amintesc niciodată nimic din ceea ce visez, citesc în speranța unor asocieri care să îmi redea vreo imagine din lumea aia
    mulțam fain!

  34. (un ciot de oglindă pe care l-am pândit să devină din ce în ce mai opac – un soi de cură ultimă împotriva sihăstriei induse artificial, tschüß.)

  35. Lăsați, dom’le, gargara și scrieți din nou; avem subiecte fierbinți, universale – totul se duce în distopie.

  36. Acel moment (de slăbiciune auctorială) când Soirs (un autor anonim pe care-l iubești) vrea să te transforme în statistică. Vorba dumnealui: rămâi visător !

    • Cred că e dezamăgit de puținătatea răspunsurilor.

  37. Revin pe aici ca sa vad cand ai de gand sa o termini cu Martini si sa te apuci de bauturi serioase.
    Nu stiu de cat timp. In orice caz, acum am varsta alora care atunci imi pareau batrani. Eram cu totii pe weblog, secolul trecut.
    Sper sincer sa fii pe aici si cand vom ajunge decrepiti sau singuri.

    • Nu-mi aproba comentariul asta, te rog. Sterge dupa ce citesti.
      Suntem destul de singuri, multi dintre noi. Mai erau oameni care pareau a intelege cat de cat, iar apoi la primul copil sau casa au luat-o razna. Brusc, gasisera sensul!

      Tu nu esti un impostor, esti un martor onest si constant al cacatului nostru de existenta, de lume. Nu in sens de cronicar, ci pe interior.

      E ca si cum Jeni Acterian ar avea jurnal online si tu ne intrebi de ce o citim. Dar ce ai vrea sa facem, nu-i ca si cand ne putem abtine.

      Whatever, a meritat sa nu murim de tineri?

    • Of, n-am inteles nici acum pe care sa nu-l aprob: acesta? cel dinainte?…
      Multumesc; m-ati pus pe ganduri.

    • Mi-e greu să vă las comentariul, creează un contencios. E în afara a tot. Ştiu că înţelegeţi.

      dragă d.,
      […]

    • tentația justificării comentariului – nu, plictisitor. v-aș indica o pagină din caietele lui c. ca să pricepeți de ce; n-o să fac nici asta. mulțumiri însă pentru echilibru, e chiar important..
      iertare. vă îmbrățișez strâns,

    • Aveti dreptate cu C., nu se revine asupra a ceea ce a fost scris. Niciodata nu m-am descurcat cu comentariile, în genere nu stiu ce sa fac.

    • găsit discuții vechi între câțiva indivizi pe un blog care oftau pe vremea când nu exista opțiunea de comentarii aici. de ce să existe. de parcă ar avea cineva ce să vă spună?.. nici vorbă. nu. poate interacțiunea cu dumneavoastră, încercarea de a comunica, ar trebui să rămână așa cum îmi amintesc că a fost – aproape imposibilă.

  38. o zis unul pe fb ca stie cine sunteti. pardon, cine erati, ca acum sunteti mort si nu mai puteti posta, mort fiind bine :) e tot mai distractiv pe fb, parol

  39. 1.de foarte demult. dar nu de la inceputurile lui.
    2.gasesc ca este realist .fiecare se lupta sa fie semnificativ , diferit , distinct .nu se poate.ramane iluzia adevarului (relativ) sau iluzia ca nu iti faci liuzii .
    3.sunt autodidact.nu am sistem, dar sunt deschis.aici am aflat de foucault , houellebecq , bourdieu(cred) s.a. .am citit si am inteles cat am putut.tocmai ce am citit joan didion ( despre care ai scris pe aici) si am fost extrem de impresionat.poate ca ti-ai dori un dialog ( pe mine ma cam depaseste). dar nu esti singur si faci bine ce faci.

  40. din 2010; multe opinii care imi convin; de ce citim, in general

  41. 1. Demult, cam după prăbușirea forumului „ZIUA”, unde chiar ne încontraserăm de vreo câteva ori.
    2. Imi place stilul, un fel de panglici scoase din joben, unele legate, altele ne- …, admir stăruinta prin care blogul a supravietuit anilor, cu doar cateva momente comice de renuntare. De-al meu m-am cam lasat.
    3. Suferim favorabil cu Cioran, nefavorabil cu șamanul de Eliade, ne place Fran L., in rest nu prea am fi de-acord in multe … Un alt motiv ar fi ca am impresia ca ne-am cunoaste chiar dacă nu. Incerc să rezolv the puzzle.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s