consolarea e imposibilă

        În dramă sau tragedie, îţi place să fii susţinut, nu consolat. Suporţi doar egalitatea camaraderiei. N-ai ce face cu mila, care e o solidaritate de sus. Ea creează poate o tranchilizare pentru ceilalţi, un calm artificial, baraj între ei şi tine. Ei sunt consolatori, dar tu nu eşti consolabil.
        De unde, atunci, această maree a cărţilor consolatoare, a ideologiei şi a stilului consolator, a teoriilor conspiraţioniste avataruri ale consolării (n-ai nicio vină că eşti neînsemnat, o fiinţă de prisos, de fapt alţii care trag sfori sunt responsabili de lume), toată această mitologie pop a consolării, deculpabilizării şi infantilizării, masivul logos al liniştirii generale, de 20 de ani încoace? Într-atât suntem, deci, demni de milă?…

Reclame