democraţie cu dispreţ

       N. Djuvara despre Vintilă Horia (pe care l-a apărat cât a putut, cu cei din Exil, în scandalul Goncourt, fără succes): ‘Pe urmă, când ne-am mai întâlnit din când în când, m-a iritat faptul, datorat probabil şi mediului în care trăia la Madrid, că rămăsese atât de sclerozat în opiniile sale politice: pro-Antonescu, pro-Franco, pro-Pinochet, pro-apartheid în Africa de Sud… Aveam încă o dată dovada că nu exista niciun raport între calitatea inteligenţei şi bunul-simţ politic. De aceea sunt eu un partizan hotărât al sufragiului universal, căci un cerşetor analfabet are adesea mai mult bun-simţ politic decât cel mai subtil dintre filozofi’.
       (Şi li se reproşează celor de stânga că nu se schimbă până la sfârşitul vieţii…)
       Raportul incongruent între inteligenţă şi bun-simţ politic, observaţie evident adevărată. Superioritate evidentă a sufragiului universal asupra ‘expertismului’, dreptate a raţiunii votului în parametrii numerelor mari. Căci poţi fi strălucit din unghi intelectual, şi din unghi politic o raţă să fie mai lucidă decât tine. Un mister degradant.

       Democraţia n-a fost niciodată întemeiată pe ipoteza că oamenii sunt înţelepţi sau inteligenţi, ci pe presupunerea că oamenii au dreptul să se autoguverneze. Oricât de stupizi ar fi, orice alt sistem de experţi şi elite pui în loc va fi mai rău.
       E o distincţie pe care un tip elitar, pro-aristocrat sau oligarh nu o va înţelege niciodată. Se va întoarce la ea constant, o va reformula, deconstrui, fragmentând-o pe sintagme, sucind cuvinte şi silabe, citind-o de la cap la coadă şi de la coadă la cap. Sistematic nu îi va da nimic.
       E plafonul său de sticlă, limita absolută.