Elveţie

        E moral să fii, pe lume, o Elveţie? Totdeauna moral să fii neutru? Sau binevoitor-indiferent – nu importă cine s-ar bate cu cine, amatorii perverşi de război sunt imbecili, un naţionalist e un câine…?
        Poţi fi neutru când un nazist extermină un evreu? Poţi fi o Elveţie? Cred că e o laşitate să fii o Elveţie când lângă tine se extermină (şi în plus, când evreii care vor să se adăpostească sunt refuzaţi). Prin urmare există momente când neutralitatea e nedemnă. Dar atunci, vei pleca la război, sacrificându-ţi ţara, viaţa, viaţa copiilor tăi – da, trebuie să-i vezi într-o proiecţie, zăcând într-o baltă de sânge cu capetele strivite după un bombardament – pentru că nu poţi vedea un evreu exterminat? La un moment dat trebuie să-ţi pui întrebarea. Dacă pleci la război, riscând asta, eşti smintit. Dacă rămâi neutru, eşti un ticălos.
        Neutralitatea e unul dintre testele ticăloşiei. Nu-ţi mai rămâne, după ce faci războiul ăsta, acest ultim război – evident, orice râzboi e ultimul -, decât să desfiinţezi ţările, graniţele, rasele, să-i acuplezi pe toţi cu toţi până vom fi nişte corcituri sublime şi vom vorbi o singură limbă, poate aşa dispare în fine, din lume, dualitatea perfidă a neutralităţii. Aşa cum plănuiesc elitele globaliste. Dar şi atunci va izbucni din senin războiul civil dintr-o mulţime de diferenţialisme subsidiare, nu am făcut nimic…
        Cred că, indiferent de lume, va exista o nenorocită de Elveţie în ea. O splendoare de Elveţie comod civilizată, curată şi dezinfectată până în ultima staţiune de munte.

Reclame