eroi

        Trec uneori pe lângă monumente de eroi. Sentiment nelămurit. De absurd, de lentă sufocare, mai degrabă decât de revoltă. I-aş fi preferat anonimi. ‘Cine o să le dea înapoi acestor tineri vieţile?’, îmi repet prosteşte. Privesc pietrele debordate de muşchi, bălării şi vâscozitatea aceea neagră a pământului. Patria, noţiune sacrificială care te invită să-ţi verşi sângele pentru o abstracţiune, i-a ucis fără să se gândească la ei. Le-a retras dreptul estetic la o existenţă banală. Ar fi vrut poate să fie anonimi. Dreptul la anonimat ar trebui înscris în toate constituţiile. ‘Aveţi o convocare, sunteţi chemat la război. – Nu: invoc Amendamentul nr. 1, dreptul insului de a fi anonim…’
        Pe cruci, din când în când, fotografii. Câte un tânăr îţi surâde din imagini, în uniforma sa perfectă, afişând un aer de severitate, cu privirea spre orizont. Ţi se face pe loc rău.

erou-necunoscut

Reclame