familie etc.

        M.: Ce vrea o femeie să fie, potrivit reţetarului ‘revistelor de femei’? Să fie bună în toate. Să muncească bine, să fie o nevastă bună, să fie o târfă în călduri, toate acestea în acelaşi timp.
        Se poate, se poate. Dar nu mai ai nevoie, azi, de asta. Ce vrei? Vrei o maşină rapidă. Un mic velier de 14 metri, pe care să poţi naviga singur, să faci când vrei o tură de Mediterana. Nu-ţi trebuie o familie, nevastă, copii, nu asta te interesează, nu cu adevărat. Vrei doar fete. Tinere, tăcute, ataşante. Câţiva prieteni, cu care să bei, cu care să plângi, cu care să uiţi. Un refugiu undeva, unde să scrii, să urci un drum pieziş, să întinzi nişte culori pe o pânză, să faci o fotografie. Să rulezi în maşină pe drumuri lungi, ducând nu se ştie unde, nu contează unde, fără să te gândeşti la nimic. Aşa să se întindă viaţa. Cine dracu vrea o familie? În afară de femei, care vor să nască în ceva care seamănă cu un cămin, cu un cuib, ceva rotund, cald, unde domneşte repetiţia, înconjurat de gard protector. Familia e proba uciderii tuturor visurilor de mai sus. Când nu le mai poţi avea, sau nici gând să le mai speri, atunci, ca ultimă resursă şi mărturie a înfrângerii, vrei o familie. O familie pur şi simplu nu e un vis de bărbat, n-a fost niciodată. Nu-l interesează Căminul, ci să vadă tot timpul ce e dincolo de culmea dealului. Nu ne-am dorit niciodată altceva. Privim spre orizont, asta e tot. Mai sunt o ţigară de foi, un palmier, o carte, un martini, puţine, puţine lucruri…

Reclame