felaţie

        Adorabilă serată cu D., o fată splendidă şi ingenuă care ne-a înveselit ziua. Printre lacrimi de râs, ne povesteşte neajunsurile ultimei ei cuceriri, un danez de vreo 60 de ani care conduce de puţină vreme o reprezentanţă aici, şi de care s-a agăţat după ce vechiul ei adorat a hotărât, brusc şi infam, să-i închidă ghişeul bancar. Neajunsuri, s-ar părea, întrucâtva serioase.
        Căci felaţia făcută unui bătrân nu e ce ne închipuim noi, naivii. Nici pomeneală. Cum ne-a explicat, textual, cu inocenţă dulce, ca să-l sugi trebuie să fii atentă la mai multe lucruri deodată. Cu un tânăr e simplu, anticipezi relativ uşor, după mină şi fermitatea muşchilor, când survine eliberarea lichidului seminal, neavând de făcut decât să-ţi fereşti coafura şi machiajul. La un bătrân, biata producţiune seminală nu mai ţâşneşte, ci se prelinge greoi, în valuri, obligându-te să înghiţi lent, străduindu-te să nu vomiţi, în timp ce el îţi loveşte ritmic laringele. Asta dacă nu vomiţi înainte de a-i simţi gustul acrit, încă de la mirosul specific al pielii, anevoie ascuns de parfumul fin, la fermitatea pierdută a feselor albe, atârnând în pantaloni cu scobituri gravitaţionale, la vederea pliurilor subţiri de pe burtă sau a foştilor pectorali, ascuţiţi, înconjuraţi acum de peri albi despicaţi la capete, sau la spaima că îi vei da, o dată cu bucuria clipei, un infarct.
        Am crezut-o pe cuvânt, după ce ni s-au mai potolit convulsiile de râs. Pe piaţa dorinţelor, burghezul bătrân era o achiziţie inevitabilă pentru o fată ca ea, care n-are de oferit decât tinereţea. La bursa valorilor de schimb, potul lui sunt banii şi al ei tinereţea. Schimbul era simplu şi cinstit: siguranţă contra prospeţime; iar intervalul în care-şi poate juca şansele nu durează nici el atât de mult…
        Totuşi, cu inocenţa ei adorabilă, D. începe să deplângă apoi, comme si de rien n’était, cruda soartă a femeilor, abandonate sistematic la 40 de ani, după ce au oferit totul. Procentul de divorţate la vârsta asta e copleşitor, sunt puse în faţa alternativei de a admite o amantă – sau divorţul. (Vechile interdicţii moral-ortodoxiste, funcţionând de sute de ani, sau cele comuniste, politica de descurajare sistematică a divorţurilor, ce protecţie nesperată le-au oferit! Au fost cu adevărat ultima reală ‘protecţie socială’ pentru ele, prelungind până azi o mulţime de mituri.) Astfel, a continuat imperturbabilă D. sufocându-se tot mai mult, de astă dată de indignare, în vreme ce bărbaţii, având ceva bani, îşi ‘refac viaţa’ sistematic lângă femei cu douăzeci de ani mai tinere, uneori în două sau trei cicluri, femeile nu mai au nicio şansă. Rămase singure, chiar dacă sunt putred de bogate, nici măcar un playboy nu stă multă vreme lângă ele; iar dacă n-au norocul să aibă bani, cum se întâmplă, ăsta e sfârşitul, trăiesc din amintiri, din lacrimi şi din răsfoitul albumelor cu poze.
        D., în focul indignării ei adorabile, uita că tocmai această diferenţă a potenţialului de seducţie dintre sexe, nedreaptă dar ineluctabilă, îl făcea pe danezul ei să fie cu ea în acea seară, pe canapeaua din biroul de la ultimul etaj, iar nu acasă, lângă nevasta lui credincioasă şi sânii ei lăsaţi.
        Valoarea pedagogică a anumitor seri.

sa-pute

Anunțuri