filmele cu femeia-macho

        Tipele au distrus filmele de acţiune.
       Fetelor, nu puteţi bate 5 tipi. Niciodată. Nu e realist. Cea mai mare boxeriţă campioană mondială e învinsă de un boxer amator mediocru, de categorie medie, dintr-un orăşel de provincie. Un tenisman de pe locul 50 bate orice fată de pe 1, numai dacă măsori viteza mingilor la serviciu eşti edificat. Sporturile de competiţie – exceptându-le pe cele care nu solicitau predominant musculatura: golful, echitaţia – s-au segregat pe sexe, de la începuturi, cu o noimă. Nu, nu pentru că patriarhatul era rău. Ci fiindcă nicio femeie nu ajungea prin apropiere de vârf şi podium vreodată, devenea rapid jenant; a trebuit să se creeze o categorie pentru ele, unde competiţia avea sens. Vom găsi mereu una, două, cinci femei care intră în trupele speciale şi rezistă antrenamentelor de acolo, dar nu depăşesc niciodată numărul, plafonul de sticlă, orice ar face. Încearcă de peste 2 decenii. Raportul are sens. Vom găsi mereu o femeie care poate bate un tip sau mai mulţi tipi, dar există totdeauna un tip care poate bate toate femeile. Toate. Ştiţi, fatalitatea biologică? Peste 10 cm diferenţă medie în înălţime, până la 40% în masa musculară, amănunte din categoria asta?
       Nu merge să bateţi 5 tipi. Spectatorul pufneşte în râs. Nu simţiţi că producătorii şi regizorii bărbaţi v-au făcut-o, distribuindu-vă în ceea ce ştiau, Lara Croft-uri seriale, rizibile? Personajul femeii-testosteron nu merge, a apărut de vreo 10-15 ani şi e o creatură de science-fiction ratată. Asasinaţi filmele proaste imitând eroul-macho. De ce trebuie să existe copycat-ul lui, eroina-macho, făcându-le de două ori mai slabe? Nu înţeleg, e obligatoriu? E vreo compulsie specială, nu vă puteţi defini decât imitând ce detestaţi? Vă puteţi proiecta doar o identitate mimetică, identitatea feminină nu e altceva decât masculinul cu fustă, un duplicat de masculin?
       Lăsaţi filmele proaste în pace. Ele conţin tipi stupizi care se bat absurd cap în cap, pe fond sonor de tobe şi urlete de junglă, spre un deznodământ improbabil. Lăsaţi-ne, ca spectatori, plăcerea interogativă a vidului.