idei

        Un experiment la îndemâna oricui: se ia la alegere o pagină din, să spunem, Sartre, de oriunde, şi un creion pentru subliniat. Se vor găsi în ea mai multe idei decât în opera integrală a oricărui gânditor valah cunoscut de azi. Experimentul e simplu, la îndemână.
        Chinul disperat cu care un ins întinde, la noi, o jumătate de idee… Am asistat la două ore de conferinţă pe o sumară găselniţă de limbaj, toarsă iar şi iar ca lâna slabă, înecată în metafore, parabole şi asemenea raţiocinaţii de pension, încât ţi se emacia pielea roşind pentru autor. Indigenţă şi un haos de gândire total. Cum să nu fi prins aici heideggerianismul, varianta N., gândit ca bătutul sofisticat al apei în piuă.
        La urmă, nişte doamne ‘de o anumită vârstă’ suspinau, privind languros spre scenă.
        Conferinţa a apărut în volum.

        Ştiu de unde ni se trage. Văd cohorte de ţărani în mijlocul câmpului, sprijiniţi gânditor în bâte, privind cum se ridică în vălătuci aburul misterios al câmpiei, cohorte de strămoşi amorţiţi în faţa cafenelelor, trăgând din narghilea sub soarele tâmp, încercând să fie turci şi greci cum încearcă azi să fie occidentali, pălăvrăgind acolo ore, decenii, secole, sub aburul albastru al tutunului, sub aburii cafelei, sub aburii saunei, sub aburi, sub aburi… Din asta cu greu putea ieşi un principiu al realităţii.

Reclame