‘la ţară’

        Ecologiştii nu-i pot critica pe oamenii de la ţară. Nu le pot spune că strică peisajul, că n-au eoliene sau dreptul să vâneze nu ştiu ce. Toată ‘ţara’ e făcută de ei. Ce numim ‘natură’ ieşind din oraşe şi ni se pare sălbatic e de fapt lucrat de acei oameni, o morfologie de secole. Tot ce vezi ca mic-burghez scoţând capul pe geamul maşinii şi ţi se pare minunat a fost modificat de oamenii locului şi trece drept ‘natură’. Altminteri, ai vedea junglă virgină acolo. Într-o ţară civilizată nu există natură, există doar ‘la ţară’ şi ‘la oraş’, două sistematizări ale teritoriului. Cineva a îngrijit peisajele acelea care arată ca o grădină, a întreţinut drumuri, pâlcuri de pădure, a îndiguit ape.
       Mai întâi le-au interzis nişte aristocraţi vânătoarea – hotărâţi să vâneze doar ei -, declarându-i braconieri, inventând fondul de vânătoare, loisir-ul bogaţilor obezi lipsiţi de senzaţii tari. Apoi li se trimit pe cap micii ecologişti, care vin să le roadă urechile despre marmota de munte. Oamenii aceia sunt legitimi în practica lor şi nu cer nimic nimănui. Dacă ai o cabană, o casă ‘la ţară’, peisajul acela campestru nu e sălbatic, ‘pur’, ci rezultatul muncii lor. Ei ţi-au îngăduit să te extaziezi în faţa grădinii tale minunate de weekend şi a pantelor molcome cu căpiţe.