misoginie – 4 argumente

        Argumentaţie misogină auzită de curând.
        – argument tare. Explicaţia curentă pentru care femeia a avut mai puţine realizări (la nivelul creaţiei etc.) a fost aceea că a avut de depăşit, în istorie, obstacole mai mari decât bărbaţii. Dar tocmai asta spune că bărbaţii au avut în faţă obstacole mai mici, sau egale, dar pe care le-au depăşit mai uşor, aşadar că există diferenţe intrinsec antropologice care-i favorizează. Însuşi faptul de a spune, ‘da, dar vedeţi că femeia a avut de luptat cu mai mult’ îi postulează inegalitatea.
        – argument soft: slăbiciunea obiectivă a femeilor în logică pură, spaţializare, matematici superioare, aşa-numitele ‘ştiinţe dure’ unde reuşitele lor se situează sistematic în regimul excepţiei. Sunt la acelaşi nivel sau chiar mai bune decât băieţii până la 14 ani, debutul schimbării hormonale, apoi lucrurile se bifurcă spectaculos: raport de 8 băieţi la 2 fete. La fel în filozofie etc., întreaga istorie a raţiunii pure, domeniu masculin prin excelenţă; în şahul de competiţie înaltă, deşi găseşti jucătoare extraordinare, nu există nicio femeie în primii 100 ai clasamentului, iar dintre cei 1500 de Mari Maeştri numai 32 sunt femei, adică 2%.
        – argument soft. În artă, femeia e în reproducere, nu în creaţie. Sistematic creatorii sunt bărbaţi, cu excepţia literaturii, unde însă nu se poate spune că ele au inovat cu adevărat. În muzică, pictură, sculptură etc., avem deşert. Pot fi foarte bune pianiste, interprete etc., capabile să reproducă perfect, asemeni maimuţelor savante, ceva ce a fost deja creat, dar nu să creeze – nu există invenţie. Manierism, imitaţie. În jazz de pildă, domeniul improvizaţiei pure, sunt inexistente etc.
        – argument tare. Dacă femeile au fost opresate în istorie, în definitiv nu e vina nimănui. Istoria nu e o morală transcendentă, să-i ceri socoteală, asemeni unui zeu rău. Dacă ai fost depunctat, învins, asta e tot, nu există justiţie imanentă. Dacă în sport o echipă pierde, echipa câştigătoare nu-şi cere iertare. Faptul că n-ai fost la înălţime, la nivelul istoriei nu poate fi imputat nimănui.
        Celelalte, circumstanţiale; ultimul e o aporie, primul e înspăimântător fiindcă nu-i găsesc o fisură.

Reclame