Orient, măceluri globale

        Alcătuind o hartă a crimelor şi măcelurilor globale, un planiglob al hecatombelor istorice, primul lucru pe care-l observi rapid e că peste trei sferturi sunt în jumătatea orientală a lumii. Pe lângă ele, Noaptea Sf. Bartolomeu sau epidemiile de ciumă par plimbări de duminică. Locul unde s-a măcelărit cel mai mult, la scară absurdă, este Estul, din Japonia până în Orientul Mijlociu şi până la jumătatea Europei de azi. Îl observi pe Hitler, cu ezoterismul tenebos şi ocultismele lui, dispreţuind catolicismul slab, admirator al shintoismului, confucianismului şi islamismului (v. memoriile lui Speer). Îl descoperi pe Stalin, căruia i-au mai rămas din rudimentele creştine pedepsele corporale de la seminar alăturate vechii cruzimi a etosului eurasiatic. Inutil să adaugi categoria Pol Pot.
        Relieful: un soi de împărţire a planiglobului. La stânga, crime tribale, războaie teritoriale, pe scurt sarabanda expansionistă patetică a cruzimilor conjuncturale pentru Teritoriu şi nimic mai mult; în partea dreaptă a lumii, orientală – enorme tiranii absolute, milioane de victime, măceluri cataclismice, hecatombe perfect organizate şi regimuri de strivire a insului, mii de ani, în care niciodată ideea de libertate măcar, necum libertatea, nu şi-a făcut loc. Said, cu teoria sa conspirativă convenabilă, a obţinut un confuzionism moralist fals. Într-o antropologie geografică globa terorii, se pot urmări toate tipurile de civilizaţe în devenirea lor: ceea ce s-a întâmplat în Orient e fără pereche, şi e datorat în întregime, în mod esenţial, ontologiei nonsubstanţialităţii realului, acestei perceperi ‘poetice’ a vieţii ca simplu dans al umbrelor.
        Dostoievski s-a înşelat: nu în ipoteza că Dumnezeu e mort ‘totul e permis’. Dimpotrivă, abia dacă el există lumea sublunară devine, prin contrast, insignifiantă. Trebuie redefinit nihilismul ca avatar al lumii orientale: negarea lumii de aici.
        A fost mereu o enigmă că ideea Libertăţii nu apare decât în Occident. Nu e un monopol absurd. Ontologia aparenţelor (budism, shintoism, islamism, hinduism etc.) a făcut ca ideea libertăţii să nu se poată ivi decât într-o singură parte de glob, cea care privilegia realul. Dacă lumea e nonsubstanţială şi nu are materialitate concretă, eşti în faţa nihilismului suprem: totul devine permis. Pot tortura – corpul nu e real. Pot obliga femeia, înfăşurată în mumie, să meargă cu doi paşi în urma mea – nu umilesc, căci corpul e aparenţă. Ucigându-mi semenii, nu ucid de fapt, căci carnea lor etc., dominaţia şi sabia nu sunt, în sine, sabie şi dominaţie. Am o licenţă permanentă de a supune, umili sau ucide, modelând negativ un real care în substanţa sa nu există. Regret: în Occident, ideea este că lumea există, e reală, iar când secţionezi un tegument uman curge sânge.

Reclame