politeţe

        Politeţea ipocrită. Sintagmele de tipul ‘o distinsă poetă’ – pentru a nu spune că e vorba de cineva provincial sau de mâna a patra.
        Politeţea ratării. Pomenirea meseriei sau a titlurilor în dreptul numelui, o probă peremptorie a nulităţii. Toate acele pietre de mormânt pe care apar subtile ‘precizări’: poet, scriitor… Dacă cineva simte nevoia să menţioneze ce eşti, nimeni n-a băgat de seamă că eşti asta. Pe lespedea unuia care a reuşit e trecut doar numele.
        Politeţea oficioasă. Statul, care îţi conferă o decoraţie pentru a-ţi despăgubi solemn ratarea. E maniera lui de a fi politicos: ‘Pentru că v-aţi ratat viaţa înăuntrul graniţelor noastre…’.

Reclame