repatrierea cadavrelor de patrimoniu

        Nu există ofensă morală mai mare decât repetatele manevre perfide ale României de a recupera cadavrele emigranţilor ei vag iluştri (Enescu, Brâncuşi etc.), spre a-i muta pe rând în ţară când nu mai există urmaşi care se pot opune. E un amestec de răpire macabră, insultă a cadavrului şi pelerinaj sinistru-solemn al ţărilor de mâna a doua. Nici Ionesco nu e la adăpost într-un viitor probabil, nici Cioran. Familiile ar trebui să facă precizări legatare exprese că nu doresc să li se clintească din loc cadavrele cel puţin două sute de ani, sub pedeapsa cu moartea, spânzurătoarea şi electrocutarea, până când o anumită improvizaţie teritorială sau neînţelegere istorică, reperabilă undeva prin Balcan, va binevoi să-şi încheie pirueta.

Reclame