scriitori & sistem editorial

        Emisiune ‘Apostrophes’ veche, de prin ’80. Privesc. Printre invitaţi, Jean-Marc R., care e prezentat: Un scriitor ‘faimos, laureat al premiului Renaudot, aflat astăzi la al 10-lea roman al său’. Renaudot e cam al doilea premiu literar din Franţa. Acest scriitor, azi, nu mai există. A mai publicat din când în când romane, apoi s-a pierdut din vedere; romanele lui n-au fost reeditate. Încă unul. Încă unul dintre zecile, dintre sutele de inşi care au crezut că sunt scriitori, şi cărora le-au trebuit 20 de cărţi pentru a se lămuri de contrariu.
        Cine încurajează iluzia organizată. Dacă scoteai cu secole în urmă o carte sau două şi ele nu impresionau, singura concluzie limpede era că nu eşti scriitor. Mi se pare mai puţin tristă existenţa acestui autor nefericit: e cu mult mai grav ce i s-a făcut vreme de două decenii. Cu concursul unor edituri importante, al unor critici, al unui sistem de reviste şi premii, studii, teze de doctorat, sinteze etc., fără milă, a fost făcut să creadă că e scriitor.
        Şi-ar fi putut trage un glonte în cap, omul acesta.
        Cine fabrică ‘scriitori’, ce lume face şi desface opere, reputaţii, în enorma mizanscenă lucrativă prin care e simulată o producţie de artă?
        Oamenii au aerul că nu sunt întru totul imbecili. Încep să observe, într-un anticariat, că din producţia anilor ’60-70-80 (zeci, sute de mii de titluri) n-a mai rămas nimic, cu excepţia – aproximativă – a patru-cinci volume, la drept vorbind destul de jalnice. Totuşi, premiile au fost încasate. Articolele de elogii au fost, ca într-o psihoză colectivă, cu sinceritate scrise. Sute de locuri, în bizare ‘uniuni de creaţie’, au fost ocupate. De cine? Rămâne azi un maldăr de terfeloage de felurile grosimi, a căror simplă răsfoire îţi trimite un nor de praf pe esofag şi o silă moderată în suflet. Producţie de spectre, sistemul ca procesiune de fantome.

        Cu toţii am prefera ca scriitorii să nu mai scrie atât. Să retrăim perioada când scriai cinci-şase romane într-o viaţă. Mă îndoiesc că este vreunul atât de imbecil încât să nu se fi prins că 99% dintre cărţi, născute moarte, nu există. Bun, industria editorială e vindecabilă numai cu dinamită. Dar un scriitor ştie. N-ar fi niciun motiv să-l credem complet debil. Majoritatea scriitorilor scriu milioane de cărţi şi nu scriu nici măcar o carte bună. Niciuna. Ever.
        Conceived with Malice: Literature as Revenge. Cartea e nefondată şi slabă. Dar god damn it, ce titlu… Realitatea e vag insuportabilă.

Reclame