sex

        Am întâlnit odată un om atât de nefericit, că m-am întors în ziua aceea traumatizat acasă. A doua zi sentimentul a fost şi mai acut. Nu puteam sub nicio formă înţelege cu ce a greşit acel om. Oricât aş fi vrut să arunc vina pe el, nu vedeam ce număr de alegeri şi oferte de viaţă s-ar fi înşiruit, pentru care el să fi putut opta, spre a putea ajunge în felul ăsta. Avea şi un copil, târât după el ca un eşec. Haine, ce haine… Chip nebărbierit, ochii roşii, puţin beat, povestea cu uşurinţă tot felul de lucruri din viaţa lui. Slujba, un fel de salahorie bizară în aer liber. De unde sunt, mă întreabă. Tocmai din oraş, de pe ce stradă? Îi spun una. A, ştie, acolo a lucrat odată şi mama lui, femeie de serviciu, i-a povestit. Nu înţeleg ce i-a povestit. Se uită undeva în sus, parcă vrea să-şi amintească ceva din copilăria lui, să nu-l întrerup. Slujba e rea, şefii sunt răi. Îmi spune, deşi nu i-am cerut. Nu ştiu cum să mă desprind, el însă continuă. E mai mare decât mine doar cu câţiva ani. S-a calificat pentru nu ştiu ce meserie, dar nu mai avea căutare. Acum face asta. Şi e cu copilul ăsta. Cam asta e tot. Acum se va duce în satul lui. Acolo lucrurile nu stau bine, înţeleg. Nu ştiu ce pot să fac pentru el. Caut o scuză, mă îndepărtez. Mă salută. Mi se strânge inima, cât pe ce să-mi dea lacrimile. N-am înţeles ce a vrut acel om. N-a vrut nimic. Voia să-i spună ceva unui semen. Dar el era grăbit şi din alt film, toate erau departe şi aiurea.

        Nu i-a trecut nimănui prin minte, cu ani în urmă, că libertatea sexuală va conduce la competiţie darwinistă pe piaţă, deci la suferinţe teribile şi, ce e mai important, continue. Că urâţii vor pierde mereu, că alături de ei mediocrii, săracii, marginalii, excluşii, adică majoritatea indivizilor care nu au la drept vorbind ce oferi, vor avea parte de nefericire, de urmaşi dezavantajaţi fizic, legături destrămate, singurătate, masturbare, de o viaţă condamnată la nefericire şi umilinţă, o viaţă de insectă strivită. Nimeni n-a anunţat că, în materia asta, competiţia liberă va produce fericire unei pături restrânse de privilegiaţi, şi strict nefericire pentru toţi ceilalţi – urâţi legaţi pe viaţă cu urâţi, săraci lipiţi de săraci – în proporţii sociale asfixiante. Poate că le-a trecut prin minte; gândul a întârziat o clipă, apoi se vor fi întors la coregrafia uzuală a vieţilor lor.
        Nu suntem în zodia corpului. Epoca noastră poartă cu totul alte nume, care încă nu se vor rosti.

*

        Meditând la cele trei lucruri care fac să se-nvârtească lumea – onorurile, banii şi fesele – te gndeşti că cele din urmă sunt o compensaţie bună. Chiar şi cel care nu are glorie sau bani, ultimul lumpen-proletar de suburbie are perechea lui de fese care-l aşteaptă acasă. E o compensaţie destul de democratică, la nivel general. Observi imediat că, dintre cele trei, mai puternic, obiectiv, e banul, care le atrage pe celelalte două. Cu toate astea, e demn de remarcat: ultimul sărac, urât, stupid etc. poate fi făcut câteva clipe fericit, sub cerul ăsta.

graffito-amintire

Reclame