sterilitate de idei

        B.-H. Lévy sau parantezele fără sfârşit. Nu-mi displace acest tip, prin elecţie opozabilă – pentru că nu-mi place cum arată gloata care i se opune. E mai delicat decât se crede, adesea are dreptate şi nu e lipsit de merite certe în trecut (noi, în Est, îi datorăm câte ceva). Dar dumnezeule, urmărindu-i recent o conferinţă… – ce inflaţie de vorbe, pentru a spune lucruri atât de palide. Când nu ai nimic de spus dar ai citit totul în viaţă, tragedia e că tinzi să acoperi golurile de creaţie prin analogie, corelaţii şi ornamental. Mobilizezi citate, dezvolţi cauzalităţi de care sfârşeşti prin a fi surprins, strecori anecdotică, patinezi continuu fără a transmite o singură idee fecundă, care să-ţi aparţină. În toată conferinţa! Tropism năucitor.
        Nu ştiu dacă există ceva mai trist decât sterilitatea de idei pentru un tip care se ocupă cu ele.
        Toată crema intello de la noi… Nu, destul.

Reclame