~

        Francezii nu mai au nimic în buzunare încă de pe 10 ale lunii. Nu s-a mai întâmplat din ’45.
       Până şi imigranţii mai vechi le râd în nas, de la 3 copii în sus, din alocaţii şi gratuităţi nu doar că-i depăşesc ca venituri, dar fac şi piruete în jurul lor. (În plus, îi anunţă că urăsc Franţa. În faţă, neted, repetat.) Incivilităţi devenite normă, străzi murdare, impozite nebuneşti, agricultori cu peste 50 de hectare fac bilanţul la sfârşitul anului şi ies pe minus. Oamenii merg cu capul în jos pe stradă şi se privesc de parcă împung. Sunt insultaţi şi minoraţi în fiecare zi în media, de către elită. De trei decenii niciuna dintre promisiuni n-a ţinut, a fost doar mai rău şi mai rău încă, şi nu mai întrevăd o speranţă, un viitor. N-am mai văzut de mult genul acesta de disperare tăcută.
       Dacă vreodată o ţară s-a simţit lipsită de sens, Franţa e.
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 27 iunie 2024.