carte

        Cărţile rezonabile…
        Sentimentul de saturaţie. Toată viaţa ne-am hrănit cu literatură rezonabilă, am citit tot ce se putea citi, primari, secunzi şi terţi, originali, capete de linie şi comentatori, ‘literaturi’, am ascultat tot ce se putea asculta, am luat, pe scurt, cu toţii droguri prea tari ca să ne mai poţi fermeca cu polen de flori. Nu ne provoca strănuturi. Dacă asta e tot ce vrei, nu mai scrie cartea. Fii onest: abandonează. Nu ieşi în lume cu o carte care nu propune nimic nou, nimic tare, nimic extraordinar. De ce o scrii, ca să pui pe lume o poveste în plus? Dacă nu merită măcar preţul copacului pe care-l tai ca s-o scoţi în lume, abandoneaz-o naibii. Fii onest măcar o dată, merită osteneala când te priveşti dimineţile în oglindă. Gândeşte-te la căscatul universului când expui poveşti şi sondări în microsocial, istorii cu Costel, Marilena şi diagonala patului.
        Propune-ţi un program pe zile: În prima zi, să nu mai spui nicio banalitate (nici măcar ‘Bună ziua’), să rosteşti doar ce e inedit sau idee sau gând dezvoltat; o zi întreagă. Prin urmare, petrece o zi de tăcere. În a doua, fii modest; fă lungi pauze. În a treia, pune-te în faţa paginii albe şi promite-ţi să nu mai scrii niciun rând cu doar-o-altă-poveste, în caz contrar jurându-ţi să mănânci paginile una câte una, discul şi stick-ul, fără pahar cu apă alături. Exaltarea pe care o s-o simţi după ce ai luat hotărârea să nu mai împovărezi lumea cu mediocritatea ta oportună!
        Dacă ai cumva de spus ceva extraordinar, ceva cu totul inedit sau adânc aflat în tine, scrie. Dacă nu, sper că auzi cântecul polifonic al corului: Taci. Nu mai pune pe lume o altă carte de doi bani, cu un alt premiu de doi bani, cu un alt autor de doi bani. Fii, pentru o dată în viaţa ta ieftină, scump.

*

        ‘N-am nimic de spus, însă acel nimic îl pot exprima destul de artistic, iar asta m-a dus departe’ (actriţa Miriam Margolyes).
        Panseul ei poate sta, săpat în piatră, pe frontispiciul tuturor editurilor şi caselor de creaţie.