‘proprietatea este furtul’

        ‘Nu există proprietate în obiecte durabile, cum ar fi pământuri sau case, care, examinând cu atenţie trecerea ei din mână-n mână, să nu fi fost, într-o anumită perioadă, fondată pe fraudă şi injustiţie’ (Hume, Essays and treatises on several subjects, 1752).
        I se atribuie vindicativ doar bietului Proudhon remarca ‘Proprietatea este furtul’, ca şi când această evidenţă ar fi fost cine ştie ce scandal în istoria gândirii. Locke spune fără să vrea acelaşi lucru când descrie starea de natură etc., e o evidenţă dincolo de stânga sau dreapta. Nu suntem în vreo revelaţie a spiritului a constata că înainte totul era al tuturor – nu anarhic, ci indiviz (de pildă folosind toţi fructele unui copac) – şi la un moment dat a venit cineva care a spus, împrejmuind cu un gard locul: acesta e al meu.
        Nu presupune o colosală subtilitate speculativă, totuşi.

Reclame