ecologism

        Când un ecologist mă plictiseşte cu tirada lui – şi Doamne, te plictisesc constant -, îi amintesc că primul mare teoretician al ecologiei a fost Hitler. Primele legi ecologiste, legea despre protecţia animalelor (24 noiembrie 1933), cea despre sacrificarea animalelor (21 aprilie 1933), legea pentru reglementarea vânătorii (19 iulie 1934) şi cea despre protecţia naturii (Reichsnaturschutzgesetz, 1 iulie 1935) apar pentru prima oară în lume în al Treilea Reich şi pe ele tronează semnătura îngrijorată de biosferă a lui Hitler.
        Asta, mai ales când e invocată stupiditatea orientării de stânga a ecologismului. Nu, nu e de stânga. Toată tradiţia romantismului german, antimodernismul, antiprogresismul, antiindustrialismul, ideea că a existat o Vârstă de Aur după care totul a fost corupt şi la care trebuie cu necesitate să ne întoarcem îl înscrie, printre continuatori şi emuli, pe acest modest inventator al naţional-socialismului. Ecologia are o tradiţie profund reacţionară, hiper-conservatoare, care merge de la mitologia animistă cultural-religioasă până la obsesia conservării şi purităţii naturale, detestarea Omului ca accident degenerat şi predilecţia pentru puritatea universului animal şi vegetal. Dacă e să aleagă între supravieţuirea speciei umane şi supravieţuirea tuturor celorlalte specii luate împreună, un ecologist autentic de azi nu stă pe gânduri o clipă să ne ofere la schimb. Dacă eşti ecologist şi vrei să te revendici de la stânga, las-o baltă. Mai puţine tricouri cu Che Guevara şi mai multe uniforme brune, cu svastică.

 
 
 
 
 
–