istorie morală

        Nu pot să nu mă gândesc la asta: în istorie, câştigătoare au fost în cele din urmă ţările care au avut un corect raport moral. Ca fenomen, e ultrainteresant. Ar fi trebuit ca arsenalul nuclear dominant să aparţină, azi, unei dictaturi militariste oarecare. Şi totuşi, e al unei democraţii, o ţară care, având de optat între interes şi morală, alege în câteva rânduri raportul moral corect, sacrificând interesul privat, izolaţionist, autarhic.
        Un fel de ‘premiere’ istorică pare să aibă loc în cazul ţărilor care iau în considerare imperativul moral şi procedează în consecinţă: fac revoluţii, emit carte de drepturi şi principii universale etc. Hegemonia reală şi simbolică aparţine celor care au realizat primele sisteme politice libere, deşi n-aveau cea mai mare vechime istorică. Privind planiglobul: toate ţările care domină, de 500 de ani încoace, şi-au făcut revoluţiile. Cele în retard, adică tot restul – sunt cele pe unde gândul iluminist, revoluţionar, nu a trecut.
        Nu ştiu dacă, în absolut, e vorba de o constantă a filozofiei istoriei. Dar, la fel ca în raportul biologic de grup, comportamentul altruist te ajută mai mult în supravieţuire şi în dominarea situaţiei decât cel egoist, care pare să fie secundar, perdant, finalmente mediocru…

Reclame