burghez

        Fragment de discuţie surprins întâmplător; burghezie medie, nou-îmbogăţiţi de primul val, atmosferă destinsă. Concluzia lor despre oamenii săraci sau modeşti: sunt fie imbecili congenital (nu pot), fie lipsiţi de ambiţie (nu vor). Demni de dispreţ în ambele ipostaze. Totul spus senin, calm, cu o naturaleţe cordială.
        Nu cred că urau, nu era ‘ură de clasă’ la mijloc: aveau mai degrabă un soi de stupoare a proximităţii de specie; păreau sincer dezolaţi de eventualitatea atingerii cu astfel de semeni. Dacă ar fi trecut un sărac, şi-ar fi întors privirile de la el cu o silă autentic compasională.

       De ce e burghezul detestabil.
       Burghezul nu e nici aristocratul, lipsindu-i nobleţea în toate sensurile, măreţia sufletească, gratuitatea gestului frumos, nu e nici proletarul, adică cel căruia i se fură parte din forţa de muncă. Burghezul e dispreţuit fiindcă e considerat exploatatorul ideii de Drepturi ale omului, cel care promite libertatea, egalitatea şi fraternitatea pentru a alunga puterea aristocratică – clasă prăfuită dar având cel puţin meritul eleganţei – pentru a domni în locul ei, cu haine de brocart peste călcâie imunde. Fără panaş, exersând o violenţă indirectă prin legile banului şi comerţului, individualist calculator şi duplicitar, se ascunde după drepturile omului pentru a exploata unica valoare care-l interesează în fapt în modernitate, cea a libertăţii. Nu însă pentru că preţuieşte elanul spre libertate al fiinţei, ci fiindcă îl interesează latura comercială a ei: libera circulaţie a mărfurilor, capitalurilor, indivizilor spre angajarea profitului. Nu doreşte aşadar căderea unor tiranii fiindcă detestă tirania; politica lui e nulă. Rece, laş, lipsit de virilitate sau decenţă, are în locuinţă tot ce se găsea în castelele aristocraţiei, imitându-o în gusturi, adăugând peste toate un strat gros de aur, cu o sensibilitate de măcelar. Mimând mecenatul aristocrat, a cultivat şi a protejat artele fără a înţelege nimic din ele, şi a dezvoltat lumea tehnicii în măsura în care aceasta promitea să-i favorizeze profitul. De 200 de ani, lumea vizibilă e lumea lui şi tremură constant că o va pierde.
       În genere se trece scurt mai departe, în ce-l priveşte.
 
 
 
 
 
–