lectura

        – În biblioteca lui Marilyn Monroe se găseau: Joyce, Milton, Walt Whitman, Flaubert, Conrad, Steinbeck, Hemingway, Beckett, Camus, Capote, Kerouac.
        – Hitler deţinea circa 16.000 de cărţi la reşedinţele din Berlin, München şi Obersalzberg. A citit încontinuu, imens, încă din copilărie. Prietenul lui de atunci, August Kubizek, şi-l aminteşte citind mereu: cărţile, se pare, “erau lumea lui”. Mai târziu, în orele afectate zilnic lecturii, când se încuia în birou, nu putea fi deranjat de nimeni: erau cele mai importante momente ale zilei. (Timothy W. Ryback, Hitler’s private library. The books that shaped his life.)
        – Stalin avea o bibliotecă de 20.000 de volume. Citea masiv, din tinereţe, între două jafuri revoluţionare la bănci, şi pasiunea lui era pentru marii scriitori ruşi: ‘Dacă vrei să-i cunoşti pe cei din jurul tău, află ce citesc’.
        – Carol II, semi-dictator bufonard de Balcani, e probabil cel mai cultivat şef de stat din istoria Valahiei; pasionat de literatură, filozofie, arhitectură, arte plastice, teatru. Fundaţiile Regale înfiinţate de el salvează la propriu, stipendiind generos, jumătate din intelectualitatea ţării.
        – N. Ceauşescu e propus de Maurer în fruntea PCR pentru că-l zărise tot timpul, pe culoarele Comitetului Central, purtând câteva cărţi sub braţ. Acel ‘tânăr studios’ îl impresionase.
        Iluzia umanistă a livrescului modelator, structurant, ideea, în sumă, că lectura te face mai bun, moştenitoare a vechii pedagogii enciclopediste a Luminilor – putem spera că această comică neghiobie, cel puţin (ubicuă, citată peste tot, de la inşi subţiri la cretini paradigmatici), va dispărea într-o zi cu totul. Ar trebui făcută o anchetă, presupun, cu investigaţii cu adevărat serioase, asupra mitului – s-ar prăbuşi îngrozitoare structuri de mitologie socială filistină -, dacă n-ar fi atât de plictisitor.
        Pare de o mie de ori mai interesant, odată menajul făcut, ce se va întâmpla cu scriitorii. Pariez pe ajungerea la o conştiinţă de sine diferită.