sintagmă

        Când un cuvânt nu mai face doi bani, e imediat ascuns într-o sintagmă. Recunoşti un cuvânt mort, sau ale cărui sensuri nu mai spun contemporanilor mare lucru, prin faptul că încetează să mai fie eficient singur.
        Probă evoluţia vocabulelor ‘familie’, ‘religie’, ‘credinţă’, devotament’, ‘iubire’, ‘suflet’, ‘fidelitate’ etc., toate ajunse în regimul semi-idioţiei şi al prozei proaste, nevoite să accepte propteaua unui atribut ca să mai stea în picioare. Familie – de ce tip? Care religie? Etcaetera. Ca să scape, cel mai adesea se drapează în vaste pelerine de text, ca hoţii din Londra secolului XIX, înaintând prin cotloane întunecoase la adăpostul uriaşei ţesături negre ridicate la nivelul feţei.