un Hollywood specialist în ratare

        Hollywood-ul pare, în ultimul timp, specializat în filme consolatoare ale ratării. Acceptă-ţi datul: muncă, exaltare a domesticului, repetiţie serială, neant variat, bătrâneţe şi… well, şi apoi crapă liniştit. The 50s all over again – lipsesc doar suburbiile şi cursurile pentru gospodine perfecte. E un fenomen pregnant în pop culture, şi ciudat, discursul consensual obligatoriu. Anxietate ascunsă, mediocritate, resemnare la normativ, retragere spre alveolele protective, familie etc., abandonarea creaţiei, a visului, a viziunii, pe scurt o dulce exaltare a plafonării. Capitalul nu e atât de abil. Pare mai mult o nevoie obiectivă de infantilizare, o vlăguire a temelor, dorinţă de abandon. Să vină cineva pentru lovitura de graţie.
        Light, simpatic şi going nowhere.