presa. şaradă

        90% din mass media franceză e deţinută de 9 miliardari. Nu pentru că ar aduce profit – cu presa îndeobşte se pierd bani. Nici pentru că suprabogaţii şi-au adjudecat-o din capriciu ori pentru a-şi umple cu ceva timpul, printre palmierii unduind domol din insule.
        Toată dogma culturală a timpului nostru (pedagogia morală simplă de tip ‘aşa da – aşa nu’, dând îndeobşte cursul cutumiar într-o societate) e făcută sau promovată, astăzi, de bogaţi. Ecologism? Bogaţi. Antirasism cuminte? Bogaţi. Globalism, imigraţionism, mixitate, feminism, minoritarism, comunitarism, tribalism – orice sabotare a principiului universal -, victimologie sistemică, segregaţionism? Bogaţi. Tot ce e de bon ton, făcând morala timpului, de la micul panotaj de pe pereţii de la parter ai şcolilor primare la moralismul tv de strictă observanţă – e în ultimele decenii al lor, făcut de ei, încurajat de ei. E vorba desigur, mereu, de panseuri simple şi minunate, cu care toată lumea e de acord – discursul e un consensual pleonastic de o trivialitate duioasă, în care Binele e în genere bun şi Răul, rău mai degrabă.
        Ponderea ideilor, puterea simbolică, ‘hegemonia culturală’, dogma morală se află astăzi, dominând deplin: în presă, în universitate, în entertainment, în afaceri. Aproape că nu mai vezi un film de Hollywood fără ea – spre disperarea lui Bret Easton Ellis -, un plan de afaceri, un program tv, nişte foi de curs pe un pupitru.
        Aşa stând lucrurile, dacă bogaţii n-au devenit brusc conştiinţele acestei lumi pentru prima oară în istorie, tentaţia este să-ţi îngădui un surâs, înainte de a cădea pe gânduri privitor la această investiţie într-un model ideologic şi economic dominant.

interdit

Reclame