vis

        Frază cu referenţial tautologic, pe care-o auzi cu predilecţie în interviurile cu scriitori: ‘Dintotdeauna, visul vieţii mele a fost să scriu’. Un vis nu e un obiectiv. Orice vis are o componentă de intangibil, e ţinta improbabilă a unei existenţe. Poate fi o călătorie în nordul Chinei, un ocol al Pământului cu catamaranul, ceva care există ca vis tocmai pentru că e realizabil in extremis, şi mai probabil niciodată. Visul e o miză existenţială ultimă, nu e niciodată ceva la îndemână. Când spui că visul vieţii tale de cântăreţ a fost să cânţi, rezultă că visul vieţii tale eşti tu însuţi.
        Visurile există pentru că se împlinesc rareori. Momentul împlinirii e toxic, şi trebuie scornit rapid altceva ca să-ţi susţii echilibrul. Cine spune ‘Visul vieţii mele a fost să fiu ce sunt’ se declară cu modestie mort.

Reclame