ce e un bogat

        Încă din Evul mediu, există un criteriu clar şi infailibil pentru a distinge între un sărac şi un bogat. Dacă eşti cineva care trăieşte din munca sa, eşti sărac, punct, oricâtă avere ai deţine. Dacă eşti, în schimb, cineva care nu trebuie să facă nimic pentru a avea oricât de mulţi bani pentru viaţă, eşti, abia atunci, bogat.
        Criteriile de avere trebuie serios reconsiderate. Cineva care are un milion de dolari dar munceşte ca un câine pentru a-i menţine sau înmulţi este un sărac orice am crede. (Marx însuşi l-ar numi un ‘proletar’, cineva care trăieşte din munca lui, care ar muri fără asta.) La fel, un fotbalist milionar nu e un bogat, în sensul plenar al cuvântului, fiindcă trăieşte din efortul propriu. Dacă mâine îşi rupe picioarele e terminat; obişnuit cu un anumit nivel de viaţă, financiar se prăbuşeşte în două săptămâni dacă nu se îndreaptă spre altceva. E doar cineva provizoriu înstărit.
        E limpede, criteriile pentru reprezentarea generală despre bogăţie trebuie reconsiderate; bogaţi sunt cu adevărat foarte puţini pe lume.

*

        Etalajul bogaţilor (în cea mai mare parte moştenitori, la a doua generaţie): mari podgorii, achiziţionarea de artă contemporană, de cai pur-sânge. Iahturi (mai puţin class decât velierele, supradimensionate şi dificil de întreţinut – 75.000 € un plin de rezervor -, cu un fel de bătălie navală infantil-freudiană pentru ‘cel mai lung din lume’, titlu deţinut maximum câteva luni, când va fi depăşit de următorul; o vreme a aparţinut şeicului Dubaiului, cu 162 m, acum e al preşedintelui Emiratelor Arabe: 180 m), veliere participante la Maxi Yacht Rolex Cup din Porto Cervo. Armatorul personalizează iahtul. Designul interioarelor e realizat de creatori în vogă. Construcţia cramelor personale – capacitate, peste 2.000 de butoaie şi zeci de mii de sticle – e încredinţată totdeauna unor arhitecţi cunoscuţi.
        După panica provocată de criză, maşina ultraliberală s-a repus în mişcare. Hiperbogaţii au devenit şi mai bogaţi; veniturile cresc cu 40% între 2004 şi 2007, cu alte 40% în 2007-2010; numărul miliardarilor creşte cu 30% în 2009. Nu mai e validă butada care crea un raport necesar: ‘când bogaţii slăbesc, săracii mor de foame’. Azi, săracii şi clasele de mijloc sărăcesc sau nu, dar hiperbogaţii continuă să se îmbogăţească. Ordinele de mărime, între ultimele şi primele trepte ale scării sociale, sunt incomensurabile.
        Nu sunt nici cei mai productivi, nici cei mai inventivi, nici cei mai creativi inşi din lume. Sunt cei mai bogaţi.

Reclame