Europa îşi doreşte să moară

        66% dintre copiii din Stuttgart provin deja din imigraţie… (Giscard, în ’91, cu cinismul său postfactual, după ce declanşase totul în ’76 cu legile regrupării familiale, publica în Le Figaro un articol cu titlul ‘Imigraţie sau invazie?’.) Copii cu prenumele Mohamed etc., debordând maternităţile.
        Europa de Vest a înnebunit, se aude de peste tot în jur, şi din America. Vrea să moară, e limpede. Îşi doreşte să moară.
        Interesant e însă: de ce? Îşi doreşte ţăranul francez, ţăranul german să moară? Sunt de părere că au făcut destulă istorie şi e timpul să se odihnească acum, lăsând locul altor populaţii mai vitale? A construit el legile imigraţiilor-tsunami, bucuros să cunoască alte culori ale pielii, alte religii?

*

        Ştiu că noi, stânga, suntem sinucigaşi apărându-i pe imigranţi. Ştiu. Ştiu că suntem sinucigaşi.
        Odată sosiţi, structuraţi în câteva generaţii, aceşti islamici delicaţi nu vor contesta deloc valorile dreptei. Se vor înţelege perfect cu intrepizii liberali, cu conservatorii, cu reacţionarii desigur. întotdeauna. (Cât de frumos îşi vor da rând conservatorii lor şi ai noştri pentru aruncarea homosexualilor de pe clădiri.) Vor găsi repede că se înţeleg de minune pe toate temele, căci au aceeaşi Weltanschauung.
        Pe noi ne vor contesta. Ideile ‘stângii’ le vor anula, cu codurile lor civile ‘sharia’ şi cu structurile lor obsesional tradiţionale. ‘Libertate’, ‘egalitate’, ‘emancipare’, ‘justiţie’, celelalte pasiuni recente, idei orfane care n-au în lume mai mult de două secole, ele sunt ţinta, nicidecum, vreodată, idealurile conservatoare.
        Îi apărăm deşi ştim că ideile noastre, de 200 de ani, sunt singurele pentru care detestă Occidentul.

        Un tip de stânga e un sinucigaş. Militează pentru drepturile femeii, apoi pentru venirea oamenilor care o vor circumcizia şi-i vor fixa un sac pe cap. E pentru laicitate şi invită obscurantismul, apărându-l. E progresist şi exaltă înapoierea. E anti-elită şi sprijină programul imigraţionist al elitelor mondialiste cele mai bogate, care-şi doresc un dumping pe piaţa muncii, dispariţia graniţelor care le taxează mărfurile, şi o lume lisă ca-n palmă, pentru triumful circulaţiei generale a mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor – unicul lor program pe lume. Realizăm unitatea sacră a tuturor integriştilor şi capitaliştilor. Umorul contradicţiilor noastre e suprem.
        Cu cât sunt mai multe generaţii imigraţioniste, cu atât sunt mai radicalizaţi, proces invers adaptării: prima generaţie e cameleonic acomodantă, a doua ezită, a treia recuperează Evul întunecat. Sperăm că va fi altfel; doar sperăm; căci ne spunem că nu se poate să nu fie altfel. Temeiul pentru care sperăm – mister. Strângem pumnii şi sperăm, privind orizontul. Toate astea seamănă a rugăciune.
        Suntem oare inconştienţi? Da, poate că suntem. Lor, dreapta le convine splendid. Dreapta neoliberală e cea care, economic, vrea migraţia masivă, pentru un dumping economic şi social uriaş şi dividende sporite în Seychelles, ea i-a adus aici, doctrina ‘no borders’, mondialistă, e a ei. Ce e sigur: nu noi, stânga, am gândit imigraţia: este show-ul dreptei.
        Cred că îşi râd homeric de noi şi de naivitatea noastră neaşteptată – ce cadou -, văzându-ne cum ajutăm la împlinirea propriului lor proiect, cum organizăm comitete de primire cu pancarte ‘Welcome’, centre de ajutor şi îi numim pe cei care se înpotrivesc ‘rasişti’. Pereţii palatelor puterii răsună în anii aceştia de râsul lor.
        Poate că vrem să murim. De vreme ce am ajuns instrumentul dreptei mondialiste. De unde ştim că, în adâncul conştiinţei sale, omul de stânga contemporan nu vrea de fapt să moară? Am propus un sistem istoric, socialismul real, în mare el a eşuat: poate că inconştient ce ne dorim este să ne organizăm dispariţia. Nu mai putem suporta remuşcarea inconştientă pentru eşec, vrem să ne dizolvăm pentru a putea renaşte. O stângă în pulsiune de moarte. Organizând un casting istoric, suntem în căutarea călăului eficace. Populaţiile migratoare din Sud sunt invitate să participe.

       Cred că ţăranul francez, de undeva din spate, a dorit să spună ceva.