judecător

        Judecătorii nu există în societate pentru a apăra idei mirobolante, înalt etice. Există pentru un singur lucru: spre a-i împiedica pe oameni să-şi facă dreptate ei înşişi. Asta e absolut tot. De la Eschil (Orestia), e rolul atribuit judecătorului. Nu sunt exemplarităţi hieratice, paznici ai templului uman, nu condamnă suflete corupte, de la înălţimea virtuţii, nu sunt preoţi ai religiei umanităţii. Ba chiar pot fi decăzuţi şi failibili sufleteşte. Sunt însă acei funcţionari care, în societate, opresc cercul sălbatic, inuman al răzbunărilor.
       Suntem azi ca la sfârşitul Vechiului Regim, cu acele parlamente devenite curţi de justiţie şi cu mari discursuri morale. Proclami idei mari, apoi excomunici în numele lor, în fine îţi închipui că le încarnezi. 
 
 
 
 
–