~

        Nu ştiu de ce elita urăşte atât de mult poporul. Un deceniu-două de linişte, şi îl infantilizează iar: aceleaşi structuri oligarhice se ridică, teorie elitară, acelaşi limbaj mefient-dispreţuitor în presă, oraşe gentrificate, structuri care tind să devină impermeabile, stratificate etc. În ultimele două secole, acelaşi refren. Cam un deceniu-două poporul e văzut ca stimabil sau chiar elogiat timid, alte patru coboară vertiginos până la insulta permanentă. (Avalanşa de insulte directe la ruptura Brexit: săraci, bătrâni, neinstruiți, stupizi…) O ciclicitate sistematică, obositoare. De parcă, cedându-i prerogativele, lăsându-l să fie adult, ea nu şi-ar mai afla locul pe lume, sensul.
       Vrea atât de mult să fugă pe o planetă îndepărtată.
 
 
 
 
 
 
–

~ de soirs pe 3 decembrie 2023.